MNC

2012-03-12T02:28:00.002-07:00

Avram Iancu, eroul rămas veşnic în conştiinţa naţiunii române – 140 de ani de la moartea sa (Partea a II-a) În preajma revoluţiei

2012-03-12T01:35:00.000-07:00

Avram Iancu, viitorul conducător al revoluţionarilor români din Transilvania, a devenit cunoscut şi apreciat între colegii săi de la Cluj, în primul rând, prin acele caracteristici distincte ale personalităţii sale, respectiv demnitatea, mândria, sinceritatea şi generozitatea. Aceste coordonate evidente ale caracterului său au ieşit la iveală cu prisosinţă în timpul evenimentelor revoluţionare din 1848-1849. Între contemporanii evenimentelor premergătoare revoluţiei care amintesc faptul că încă din anii 1844-1845 Avram Iancu se număra printre conducătorii tineretului studios clujan, s-a aflat şi Silvestru Moldovan care a lăsat posterităţii următoarea caracterizare a Iancului: „Avram Iancu era un om foarte popular şi el iubea foarte mult poporul. Cînd era student la Facultatea de Drept din Cluj, el conversa de preferinţă cu studenţii români cei mai fără mijloace, pe care adesea îi ajuta cu cărţi, haine, uneori cu bani ca să poată participa la cîte o petrecere, la teatru…”

După absolvirea Facultăţii de Drept, Avram Iancu a intenţionat să ocupe un post de avocat la guberniul din Cluj, dar a fost refuzat întrucât nu era nobil, ci „plebeu” român, accesul la aceste funcţii fiind asigurat numai nobilimii maghiare şi secuieşti. Evident fiind jignit în demnitatea sa de

acest refuz, pleacă la Sibiu unde lucrează ca practicant la administraţia fiscală. Aici stă puţin timp, deoarece nu a putut activa pentru o administraţie fiscală total potrivnică românilor şi condusă exclusiv de o nobilime maghiară exclusivistă şi şovină. Începând cu anul 1846 Iancu este cancelist la „Tabla regească” de la Tg.Mureş, instanţa juridică supremă din Transilvania, cu dorinţa de a deveni avocat apărător al moţilor săi asupriţi de cele două nobilimi dominante, cea maghiară şi cea secuiască. Timpul petrecut aici îi va desăvârşi şi fundamenta definitiv crezul său politic şi naţional, conturat în perioada anterioară, anume necesitatea imperativă a obţinerii drepturilor şi libertăţilor naţionale şi sociale pentru românii săi, a recunoaşterii naţiunii române de pe poziţii de egalitate cu naţiunile recunoscute maghiară, secuiască şi săsească. Aici, el se reîntâlneşte cu foşti colegi de la Cluj, dar leagă noi prietenii şi cu români pe care îi cunoaşte acum. Această prietenie avea ca numitor comun dorinţa eliberării din iobăgie a ţăranilor români şi obţinerea de drepturi naţionale şi sociale pentru naţiunea română majoritară din Transilvania. Între toţi aceştia, dintre care cei mai mulţi erau fii de iobagi români, s-au numărat: Vasile Fodor, Iosif Sterca Şuluţiu, Vasile Lacea, Ioan Secăreanu, Ilie Măcelariu, Alexandru Papiu Ilarian, Samuil Poruţiu ş.a. O caracterizare făcută de marele istoric Silviu Dragomir, evidenţiază elementele de caracter şi personalitate ale acelora ce se aflau deja în fruntea tineretului cancelist şi în preajma lui Avram Iancu: „Iancu, Papiu Ilarian şi Samuil Poruţiu se disting mai ales în cercul restrâns care se constituie în Tg.Mureş. Alexandru Papiu Ilarian are faima celui mai bun student al şcolilor din Cluj, Poruţiu este respectat pentru distincţia personală şi pentru maturitatea ideilor sale, iar Iancu se ridică mai presus de colegi prin farmecul înăscut, prin pasiunea ce o pune în convingerile politice şi prin voinţa care nu cunoaşte nici un obstacol.” Memorialistica despre Avram Iancu, din perioada mureşeană, a reţinut şi relatări despre implicarea sa în acţiuni de sprijinire a iobagilor români angrenaţi în procese nesfârşite cu proprietarii de pământuri, nobili maghiari şi secui, sau cu administraţia fiscală. Iobagii români care percepeau pe bună dreptate nobilimea maghiară ca fiind răspunzătoare de asuprirea socială şi naţională la care erau supuşi căutau ajutor la „canceliştii” români de la Curtea supremă de justiţie de la Tg.Mureş (Tabla regească), dar în primul rând la Iancu pe care îl considerau, datorită originii sale sociale şi solicitudini ca fiind unul de al lor. Acest fapt a atras admiraţia, încrederea şi dragostea românilor asupriţi faţă de Iancu constituind şi unul dintre motivele pentru care el a putut organiza, sub comanda sa, chiar de la debutul revoluţiei, mii de români dornici să-şi dea viaţa pentru el şi dezideratele sociale şi naţionale ale revoluţiei paşoptiste din Transilvania! Tot în perioada cât s-a aflat la Tg.Mureş, fiind interesat să cunoască cât mai multe despre situaţia iobagilor români, Iancu face dese deplasări în satele din Câmpia Mureşului, Bogata de Mureş, Chiraleu şi Sîngeorgiu unde intră în contact cu suferinţele şi nedreptăţile la care erau supuşi ţăranii români şi unde îi va cunoaşte pe fruntaşii locali Nicolae Vlăduţiu, Vasile Moldovan, Nicolae Mureşan şi Simion Farago. Adepţi, ca şi el, şi susţinători ai ideii necesităţii luptei pentru libertate naţională şi socială toţi aceştia se vor alătura lui Avram Iancu, ca luptători, în revoluţia ce se apropia. Dintre ei, Simion Farago a avut un sfârşit tragic la începutul anului 1849, când fiind luat prizonier de unguri a fost omorât, în mod barbar, prin sfâşierea în bucăţi a trupului său. Referindu-se la aceste peregrinări ale Iancului, istoricul Silviu Dragomir explică şi scopul lor: „Excursiile întreprinse de-a lungul Cîmpiei ardelene recoltează şi alţi aderenţi pentru lupta de emancipare socială şi naţională. Nicolae Vlăduţiu, tânăr preot în Bogata de Mureş şi Vasile Moldovan, teolog în seminarul din Blaj, vor deveni luptători combatanţi alături de Iancu. Ei au fost cuceriţi de firea deschisă, de temperamentul vesel şi de încrederea nemărginită a acestui moţ în biruinţa dreptăţii. Contactul cu viaţa cărturarilor de aici îl ajută pe viitorul conducător de mase să cunoască mai aproape nevoile unui ţinut roditor, transformat însă prin regimul social într-o ţară de şerbi. Dar chiar şi în căsuţele popilor de la ţară şi ale ţăranilor iobagi, care îl cinstesc cu dragostea lor, el găseşte pretutindeni semnele redeşteptării.” În paralel cu aceste călătorii, Iancu ia cunoştiinţă despre mişcările de revoltă periodice, protestele în faţa autorităţilor, plângerile şi răzmeriţele locale ale iobagilor români din satele Munţilor Apuseni precum au fost cele de la Câmpeni, Baia de Arieş, Zlatna şi Abrud sau cele din 1846-1847 conduse de Ecaterina Varga. El cunoştea viaţa grea a moţilor săi şi savamolniciille de tot felul pe care trebuiau să le suporte pentru a-şi asigura existenţa. Datorită asupririi de nesuportat exercitate de autotputernica nobilime maghiară dar şi de aparatul fiscal excesiv habsburgic se produce, mai ales acum, între locuitorii Munţilor Apuseni şi autorităţi o ruptură ce se va perpetua, va deveni iremediabil de asanat şi va genera dorinţa tot mai evidentă pentru românii din întreaga Transilvanie de a declanşa lupta deschisă pentru liberate naţională. La acestea se adăugau acţiunile tot mai numeroase de maghiarizare forţată şi deznaţionalizare a românilor ardeleni, lucru pe care Avram Iancu îl cunoştea, de altfel, şi din perioada şcolii de la Zlatna, când i-au fost maghiarizate forţat numele şi religia! Şi în perioada petrecută la Tg. Mureş, ca şi la Cluj, Avram Iancu a fost preţuit şi respectat de colegii săi. La aceasta a concurat bineînţeles şi faptul că el devenise matur din punct de vedere politic şi beneficia de o solidă educaţie intelectuală şi socială, realitate recunoscută chiar şi de unii dintre colegii săi maghiari. În acest sens, Csernatoni Zsigmond scria într-un ziar de limbă maghiară, apărut la Tg.Mureş, la câţiva ani după revoluţie, că: „Iancu era personalitatea cea mai distinsă dintre canceliştii români atât prin cultură cât şi prin calităţile sale;el precum şi Papiu…erau conducătorii tineretului de naţionalitate română”. În ceea ce-l priveşte pe Avram Iancu formaţia sa intelectuală, consolidată definitiv în perioada petrecută la Tg.Mureş, se încadrează, aşa cum specifica istoricul Pompiliu Teodor „pe coordonatele spiritualităţii secolului naţionalităţilor, înscrisă în cadrul romantismului european”. Prin urmare, potrivit aceluiaşi istoric renumit „Cel care (n.n.-Avram Iancu), prin mediul social din care se ridică, cunoştea mai bine decât oricare altul viaţa poporului său nedreptăţit, a ştiut să detaşeze dintr-o amară experienţă socială valoarea elementului popular pentru devenirea istorică a naţiunii”, căci „ călăuzit de ideile bărnuţiene, ale revoluţiei româneşti, Avram Iancu îşi desfăşoară activitatea prin apelul la acţiune populară”. Cu o personalitate bine definită în faţa moţilor săi care îl considerau drept conducătorul lor încă din primăvara anului 1848, reperat ca atare de autorităţi şi nobilimea maghiară, guvernatorul Transilvaniei, Teleki, un şovin notoriu, declanşează o serie de acţiuni de îndepărtare a Iancului din mijlocul moţilor şi de a-l împiedica să acţioneze, toate rămase fără rezultat. Aşa cum se va vedea, Avram Iancu va imprima revoluţiei cele două coordonate fundamentale, liberate socială şi liberate naţională, enunţate în primul rând de Simion Bărnuţiu, dar şi de alţi teoreticieni ai ideologiei naţionale a românilor din Transilvania.

Va urma…

material de Colonel (r) prof. Claudiu Aiudeanu

sursa: foaienationala.ro

2012-03-12T01:23:00.001-07:00

Conştiinţa naţională

2012-03-12T01:15:00.000-07:00

Conştiinţa naţională este elementul dinamic al naţiei , îndrumătorul generaţiilor de sacrificiu. In timpurile actuale , când opera de unificare teritorială trebue conplinită cu cea de unificare sufletească — conştiinţa naţională trece prin momente destul de critice. Şi aceasta dintr’un motiv puternic: lipsa de caractere .

Buruiana blestemată a politicianismului hâd a otrăvit sufletul românesc. Singurul antidot n’ar fi decât formarea şi educarea caracterului.

Treaba asta presupune însă un lucru: metodica îndrumării unită cu entuziasmul celor mai experimentaţi în hazardurile vieţii. Credeţi oare , că domnii ce deţin înalte situaţii în stalul românesc mai au timp să se gândească şi la ase menea lucruri ? Conştiinţa li s’a tocit , caracterul li s’a atrofiat , — iar simţământul naţional a fost omorît prin puterea diavolească a banului. Antrenaţi pe această cale, aceşti domni sunt cei mai preţioşi ajutători ai acelora ce caută să distrugă temeliile neamului românesc. Dacă se complac în acest rol în deplină cunoştinţă de cauză , atunci sunt nemernici ; dacă o fac în mod inconştient , sunt neghiobi — şi cu atât mai rău. [...]
Cu asemenea caractere şi cu asemenea indivizi să fim siguri , că nu se va putea desăvârşi niciodată unitatea sufletească a poporului românesc. Asta ca să se ştie !

Nae Ionescu, “Înfrăţirea Românească”, nr. 17, 1 iulie 1928.

Ucraina: preoții români caterisiţi și acuzați de spionaj pentru că au slujit în limba maternă

2012-03-12T01:13:00.003-07:00

Statul ucrainean i-a acuzat pe preoţii români de spionaj pentru simplul fapt că folosesc limba maternă în timpul slujbelor, iar locuinţele şi bisericile în care slujesc au fost incendiate.

Dincolo de mult-meditizata Serbie, nici situaţia preoţilor şi credincioşilor români din Basarabia şi Bucovina nu este mai bună.
După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, Mitropolia Bucovinei, aflată în componenţa Bisericii Ortodoxe Române (BOR), a fost desfiinţată de autorităţile sovietice, iar în locul ei a rămas o simplă eparhie în cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, depinzând de Patriarhia Moscovei.

Întâi ucrainiană, apoi română

Trei judeţe din sudul Basarabiei istorice – Cahul, Ismail şi Bolgrad – au intrat printr-o nedreptate a istoriei în componenţa Ucrainei. În aceste judeţe, Mitropolia Basarabiei a reuşit cu mare greutate să înfiinţeze trei parohii, la Anadol, Frecăţei şi Hagi-Curda. Preoţii şi credincioşii români din aceste parohii au fost supuşi unor presiuni de neimaginat din partea statului ucrainean, care i-a acuzat de spionaj în favoarea României pentru simplul fapt că folosesc limba română în timpul slujbelor.

În cele trei judeţe există 24 de localităţi în care se vorbeşte şi se studiază în şcoli în limba română şi care au biserici româneşti. În Maramureşul istoric de dincolo de Tisa, ortodoxia moare. În Bucovina de Nord, ţinut cu peste 140 de parohii ortodoxe româneşti, subordonate canonic, în marea lor majoritate, mitropoliei ucrainene de la Cernăuţi, aflată sub jurisdicţia Patriarhiei Ruse, preoţii români sunt umiliţi şi terorizaţi.

Ei sunt obligaţi să oficieze ceremoniile ortodoxe române în limba ucraineană, în mediul urban. La sate s-a acordat “concesia” celebrării în două limbi, întâi ucraineană şi apoi română.

“Schismaticul roşu”

Mitropolitul Onufrie al Cernăuţiului, ucrainean de origine, refuză cu obstinaţie cererile clericilor şi asociaţiilor româ neşti din Bucovina de Nord de constituire a unui Vicariat Ortodox Român, motivând, în bătaie de joc, că această dorinţă spirituală ar duce la schisma Bisericii Ucrainene. Ba mai mult, ar veni în întâmpinarea intereselor revizioniste ale României. ”Schismaticul roşu” de la Cernăuţi, după cum l-au poreclit românii, a interzis preoţilor şi enoriaşilor să mai primească veşminte, publicaţii, cărţi religioase şi de cult, materiale pentru biserici sau orice alt sprijin din România, ameninţându-i cu sancţiuni canonice şi administrative.

S-a ajuns până la caterisirea clericilor care apără spiritualitatea ortodoxă românească. Părintele Mihai Ivasiuc, preşedintele Societăţii Creştin-Ortodoxe “Mitropolitul Silvestru Morariu”, a fost caterisit de Mitropolitul Onufrie pentru că a îndrăznit să afirme că ortodoxia din Bucovina de Nord trebuie să-şi reia legăturile fireşti cu patria mamă şi a săvârşit slujbele în limba neamului.

În regiunea Odessa, “detaşamente de patrioţi ucrainieni” educate la şcoala panslavistă au dezlănţuit teroarea asupra preoţilor şi enoriaşilor români, recunoscuţi prin voinţă europeană ca aparţinând Mitropoliei Basarabiei. Locuinţa epitropului Vasile Iordachescu şi biserica părintelui Anatol Cristea din Camisovca, raionul Ismail, au fost incendiate, lăcaşul de cult chiar de două ori, în noiembrie 2003 şi martie 2004. Aşa putem înţelege că Malainita nu este o inovaţie pur sârbească!

Sursa: Evenimentul Zilei

GAVRIL VATAMANIUC – PREZENT

2012-03-12T01:12:00.000-07:00

Miercuri, 29 februarie, la venerabila vârstă de 88 de ani, s-a stins din viata Gavril Vatamaniuc.

Unul dintre ultimii supraviețuitori ai rezistentei anticomuniste din Munții Bucovinei , militant al Mișcării Legionare, om care a purtat până în 1955 pe urmele sale temuta Securitate.

În anul 1948, sergentul major de jandarmi Gavril Vatamaniuc din Constanța, fratele partizanului Ion Vatamaniuc (1903-1992), intră în conflict cu locțiitorul politic și este dat afară din armată și pus sub urmărirea Securității. Bănuind că va fi arestat, acesta se refugiază la 25 noiembrie 1949 în pădurile din zona Suceviței, unde își construiește un bordei și se hrănește cu alimente primite de la familia sa.

În vara anului 1950, i se alătură doi consăteni, frații Ion și Gheorghe Chiraș, urmăriți și ei de Securitate. Aceștia au adus cu ei arme. Activitatea grupului s-a limitat doar la acțiuni de apărare, tipărind și distribuind manifeste anticomuniste, distrugând manifestele comuniste și încercând să-i convingă pe muncitorii forestieri să lupte împotriva comuniștilor. Deși Securitatea a reușit să-și infiltreze informatori printre pădurari, majoritatea acestora i-au ajutat pe partizani, aducându-le de mâncare.

În 1954 s-a alăturat grupului partizanul Vasile Motrescu, venit din Munții Făgăraș și care făcuse parte din grupurile conduse de Vladimir Macoveiciuc și Constantin Cenușe. La începutul lui ianuarie, cu sprijinul unui pădurar, organele de securitate au descoperit ascunzătoarea grupului. În dimineața zilei de 18 ianuarie 1955, o companie de soldați din Botoșani a încercuit zona Bâtca Corbului și a atacat bordeiul. La acel moment, în ascunzătoare se aflau doar Motrescu și Vatamaniuc. Cei doi au reușit să fugă; Motrescu a împușcat doi soldați (Ion Popescu și Gheorghe Dumitrache), iar Vatamaniuc pe soldatul Mihai Vălimăreanu și pe câinele său, Afumatu.

La 18 iulie 1955, Securitatea află ascunzătoarea fraților Chiraș. În lupta de la Ursoaia Mare, cei doi frați sunt împușcați. Vasile Marciuc, gazda celor doi frați, este capturat la 17 octombrie 1955 și constrâns să dezvăluie ascunzătoarea lui Gavril Vatamaniuc. Astfel, a doua zi este prins și Vatamaniuc în satul Voievodeasa.

Gavril Vatamaniuc – PREZENT

2012-03-01T00:19:00.002-08:00

CONFERINȚA DE PRESĂ ȘI DECLARAȚIA CONSILIULUI UNIRII

Declaratia Consiliului Unirii

Parlamentul Republicii Moldova, exprimînd voinţa Mişcării Democratice de Eliberare Naţională a românilor de la est de Prut, a proclamat, pe 27 august 1991, Independenţa, dorind, în acest fel, să scuture jugul colonial ruso-sovietic şi să deschidă calea spre reîntregirea neamului românesc. Anii ce s-au scurs după proclamarea Independenţei, au demonstrat, însă, că noul stat nu numai că nu-şi realizează obiectivele fixate în Actul din 27 August 1991, ci se îndepărtează de acestea.

Federaţia Rusă nu ne recunoaşte, de fapt, Suveranitatea şi Independenţa. Ea a creat, pe teritoriul RepubliciiMoldova, o enclavă separatistă, pe care o apără cu forţele sale armate de ocupaţie. Rusia consideră că acest pămînt face parte din „lumea rusă”, adică din sfera sa de dominaţie. Rusia sprijină, prin toate mijloacele, forţele şovine din interiorul Republicii Moldova şi încurajează trădătorii infiltraţi în Mişcarea de Eliberare Naţională la sfîrşitul anilor ’80 – începutul anilor 90 ai secolului al XX-lea. Denaturîndu-ne istoria naţională, forţele neoimperiale continuă politica regimului totalitar comunist de a ne impune o identitate falsă.

Înfrîngerea suferită de guvernarea democratică de la Chişinău în războiul din 1992, declanşat de Kremlin împotriva integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, a schimbat raportul de forţe în societatea moldovenească în favoarea forţelor proimpeiale, rusofile, antiindependentiste şi antiromâneşti. Acestea blochează cursul strategic stabilit de RepublicaMoldovaprin Declaraţia de Independenţă. In asemenea situaţie, Consiliul Unirii consideră că salvarea identităţii naţionale, a limbii şi a culturii noastre româneşti poate fi asigurată doar prin reunirea RepubliciiMoldovacu România.

De douăzeci de ani RepublicaMoldovase zbate între Est şi Vest, căutîndu-şi identitatea naţională, ideea naţională, calea şi modelul de dezvoltare. Temelia politico-juridică, pusă la baza statului prin Declaraţia de Independenţă de la 27 august 1991, nu a fost consolidată din cauza guvernărilor antireformatoare, antieuropene, antinaţionale şi românofobe, ce au dominat societatea timp de circa un deceniu şi jumătate. Guvernele democratice, care vin greu la Putere, se dovedesc fragile, incapabile să fortifice fundamentul statului. Guvernările vădit proruseşti au creat regimuri autoritare, dictatoriale, iar anii 1991-93,1998-1999 şi 2009-2012, cu forţe democratice Ia Putere, au fost marcaţi de tensiuni geopolitice, agravate de ingerinţa directă sau indirectă a cercurilor imperiale de la Kremlin, care nu doresc apropierea celui de-al doilea stat românesc de România. Adevărata Istorie a Românilor este mereu atacată şi nu-şi mai găseşte locul în sistemul educaţional.

Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova a consemnat că, fără consultarea populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herta, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940, precum şi a celei din R.A.S.S. Moldovenească (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al U.R.S.S., încălcînd chiar prerogativele sale constituţionale, a adoptat, la 2 august 1940, “Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldoveneşti unionale”, iar Prezidiul său a emis, la 4 noiembrie 1940, “Decretul cu privire la stabilirea graniţei între R.S.S.Ucraineană şi R.S.S.Moldoveneasca”, acte normative prin care s-a încercat, în absenţa oricărui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii şi apartenenţa noii republici la U.R.S.S.

Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova a luat act de faptul că, în declaraţiile lor, Parlamentele multor state au considerat înţelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernul U.R.S.S. şi Guvernul Germaniei, ca nulă ab initio şi au cerut lichidarea consecinţelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat şi de Conferinţa internaţionala „Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia”, prin Declaraţia de la Chişinău, adoptată la 28 iunie 1991.

Pornind de la aceste adevăruri, noi, cei care constituim Consiliul Unirii, considerăm că a sosit momentul să declarăm deschis că nu mai dorim să existăm în această nedreptate istorică, de aceea cerem recunoaşterea de către politicienii de pe ambele maluri ale Prutului a dreptului românilor de a fi din nou împreună. Starea în care ne aflăm nu poate dura la infinit.

Consiliul Unirii este o organizaţie de larg consens naţional, care îşi propune să continue efortul Consiliului Naţional al Unirii, fondat la 1 decembrie 1991, ca act de voinţă al unui grup de parlamentari de la Chişinău şi Bucureşti, şi care se declară deschis persoanelor fizice, partidelor politice, asociaţiilor, fundaţiilor şi altor entităţi ale societăţii din întreg spaţiul românesc de pe ambele maluri ale Prutului, precum şi din comunităţile româneşti existente în toată lumea. Consiliul Unirii va promova ideea unităţii naţionale româneşti şi va depune eforturi pentru a convinge guvernanţii de la Chişinău, de la Bucureşti şi factorii politici decidenţi din Vest că această unitate românească înglobează şi interesele strategice ale lumii euroatlantice.

Anul 2012 este un an simbolic – se împlinesc 200 de ani de la anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus. Noi, cei care pledăm pentru revenirea teritoriilor istorice româneşti la Patria-mamă România, vrem să le redăm conaţionalilor încrederea că viaţa lor, împreună cu fraţii români, va fi una bună, sigură, iar copiii lor vor avea un viitor demn.

Unirea trebuie să fie opera noastră, în baza voinţei românilor şi a Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, care ne spune univoc: „REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.”

Chişinău, 29 februarie 2012

În continuare lista persoanelor care au semnat pentru formarea Consiliului Unirii:

S E M N E A Z Ă:

Mircea Druc, membru-fondator şi preşedintele CNU-CNR (Chişinău-Bucureşti 1991- 1992), fondat la 1 decembrie 1991, ca act de voinţă a unui grup de parlamentari de la Chişinău şi Bucureşti

Ilie Ilascu, ex-deputat îin Parlamentele de la Chişinău şi Bucureşti, ex-deţiniut al regimului separatist de laTiraspol

Ştefan Maimescu, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al Consiliului ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, preşedintele Asociaţiei socio-culturale ”Maluri de Prut” din Italia, Republica Moldova

Vladimir Beşleagă, ex-deputat, membru al Uniunii Scriitorilor, membru-fondator al Consiliului Naţional al Unirii-1991,Republica Moldova

Ion Mărgineanu, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova

Lidia Dicusar, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova

Marin Beleuţă, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova

Valentin Dolganiuc, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al Consiliului ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova

Vasile Sajin, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova

Ion Madan, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al Consiliului ,,Asociaţiei Parlamentul 90”,Republica Moldova

Tudor Negru, ex-deputat, doctor în drept, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamentul 90”,Republica Moldova

Ion Munteanu, doctor în filozofie, ex-deputat, membru-fondator al Consiliului Naţional al Unirii- 1991, Republica Moldova

Gheorghe Slabu, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova

Mihai Patraş, doctor în economie, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ”Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova

Mihai Druţă, ex-deputat, membru al ”Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova

Ion Tănase, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, Republica Moldova

Alexandra Raiu, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ”Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova

Mihai Dimitriu, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ”Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova

Nicolae Misail, ex-deputat, membru al ”Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova

Valentin Mîndîcanu, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, Republica Moldova

Alexandru Moşanu, membru de onoare al Academiei Române, preşedintele Parlamentului care a proclamat Independenţa, redactor-şef-fondator al revistei de istorie şi cultură ”Destin Românesc”, Republica Moldova

Constantin Tanase, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii ‘91, membru al Asociaţiei “Parlamentul ‘90”, Republica Moldova

Vitalia Pavlicenco, ex-deputat, preşedinte, Anatolie Revenco, medic, vicepreşedinte, Alexandra Can, vicepreşedinte, ex-ministru, Iuri-Apostol Andrei, ex-deputat, Partidul Naţional Liberal, Republica Moldova

Valeriu Ciubotaru, preşedinte, Partidul Naţional Român, Republica Moldova

Anatol Caraman, Sergiu Tătaru, AVR-1992 ”Tiras-Tighina”, Republica Moldova

Mircea Rusu, ex-deputat, preşedintele Asociaţiei ”Libera iniţiativă”, Republica Moldova

Valentina Butnaru, publicistă, preşedintele Societatii ”Limba Noastră cea Română”, Republica Moldova

Sergiu Laşcu, preşedintele Mişcării Naţional-Creştine “Noua Dreaptă”, Republica Moldova

Gheorghe Viţă, preşedintele Uniunii Românilor din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, Republica Moldova

Iulia Deleu, directorul Fundaţiei ,,Dreptul şi Democraţia”, Republica Moldova

Sergiu Afanasiu, preşedintele Asociaţiei Ziariştilor Liberi, Republica Moldova

Ludmila Bolboceanu, preşedintele ”Mişcării femeilor din Moldova pentru combaterea Sărăciei”, Republica Moldova

Alexandru David, preşedintele Comunităţii regilioase ,,Filiala Floreni a Frăţiei ortodoxe Române”, Republica Moldova

Tatiana Balacci, preşedintele Asociaţiei ”Realitate şi Adevăr”, Republica Moldova

Mihai Ciubotaru, preşedintele ”Societăţii scriitorilor români din Basarabia”, Republica Moldova

Eugenia Duca, preşedintele ”Asociaţiei femeilor de afaceri”, Republica Moldova

Vlad Ciorici, preşedinte, Gheorghe Mârzencu, membru ai Asociaţiei obşteşti ”Memoria victimelor regimului totalitar comunist”, Republica Moldova

Maxian Gheorghe, ”Asociaţia oamenilor de ştiinţă, cultura şi artă din Orhei”, Republica Moldova

Victor Zugravu, preşedintele Mişcării Populare ”Solidaritatea”, Republica Moldova

Luminiţa Dumbrăveanu, Asociaţia ”Justice-Studio”, Republica Moldova

Val Butnaru, publicist, scriitor, director al portalului www.union.md, Republica Moldova

Palade Gheorghe, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, Republica Moldova

Anton Moraru, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, Republica Moldova

Strîmbeanu Andrei, ex-deputat, membru al Uniunii Scriitorilor, Republica Moldova

Traian Vasilcău, scriitor, Republica Moldova

Mîndîcanu Virgil, profesor universitar, doctor habilitat, Republica Moldova

Ţurcanu Timotei, inginer, Republica Moldova

Ion Stafi, istoric, Republica Moldova

Tărnă Nicolae, actor, musician, Republica Moldova

Sergiu Pîrgaru, Accent TV, Republica Moldova

Dembiţchi Mihai, pensionar MAI, Republica Moldova

Moisei Iurie, pensionar militar, Republica Moldova

Marin Anatol, profesor de istorie, Republica Moldova

Anatol Vidraşcu, directorul grupului editorial ”Litera”, România-Republica Moldova

Eugen Mihalache, vicepreşedinte, Partidul Poporului-Dan Diaconescu, România

Tudor Ionescu, preşedintele Asociaţiei „Noua Dreapta” România

Bogdan Ţicală, reprezentantul Asociaţiei „Eternul Maramureş”, România

Marian Clenciu, preşedintele ”Asociaţia culturală Pro Basarabia şi Bucovina”, România

Ion Maldarescu, Revista “Vatra Noastră Românească”, România

Bagiu Ovidiu Ilie, preşedintele ”Asociatiei ”FAPTE”, România

Alexei Paluţa, preşedintele Asociaţiei ”Tighina”, România

Dan Ioan Mariuţa, preşedintele Asociaţiei ”Realitate şi Adevăr”, Alba Iulia, România

Dacian Dumitrescu, ziarist independent, consilier de presa la “Asociaţia culturală PRO Basarabia si Bucovina”,www.probasarabiasibucovina.ro şi administrator al site-urilor www.romaniacarnavalului.com şi www.romaniataranoastra.eu,România

Istrate Ioan Emilian, fotoreporter independent, Reşiţa, judeţul Caraş-Severin, România

Dumitru Ilinca, preşedintele Asociaţiei moldo-române ”Maluri de Prut”, Italia

Mircea Popescu, Consilier Onorific al Preşedintelui Comisiei de Politică Externă a Senatului României, fost presedinte al Consiliului Mondial Român, SUA

LISTA RĂMÎNE DESCHISĂ

sursa: mncbasarabia.org

CONSILIUL UNIRII

2012-03-01T00:17:00.002-08:00

Miercuri, 22 februarie 2012, mai mulți reprezentanți ai societatii civile printre care Partidul Naţional Român, Partidul Naţional Liberal, Mişcarea Naţional-Creştină Noua Dreaptă, Societăţii scriitorilor români din Basarabia, Societatii ”Limba Noastră cea Română”, Asociaţia Veteranilor de Război din 1992 ”Tiras-Tighina”, ex-deputati membrii al Consiliului Naţional al Unirii din 1991 de pe ambele maluri ale Prutului, oameni de bună credință din Republica Moldova, din România și de peste hotare au semnat Manifestul Consiliului Unirii.

Aceasta a avut loc urmare a discuțiilor avute pe parcursul ultimelor săptămîni între mai mulți aderenți din spațiul românesc și din afara granițelor României la ideea semnării unui document prin care să fie sensibilizată societatea și autoritățile celor două state românești asupra imperativului unificării acestora.

În cadrul grupului de ințiativă pentru formarea Consiliului Unirii s-a convenit asupra mai multor acțiuni, care să asigure demararea eficientă a procesului de coagulare a forțelor active pe platforma unionismului.

Se va elabora un Statut și un Regulament de organizare interioară ale Consiliului Unirii, a cărui listă de aderenți se anunță deschisă, urmînd să se alăture toți doritorii – reprezentați ai asociațiilor, ai partidelor, persoane fizice.

Consiliul Unirii va pregăti un program de acțiuni, va lansa un site, prin care, de asemenea, doritorii de a se alătura la opera de convingere a românilor de pe ambele maluri ale Prutului și ale Nistrului de a se regăsi împreună într-o singură Țară, România, se vor putea înscrie și contribui la obiectivul fixat prin instrumentele și posibilitățile ce le stau la dispoziție.

Toți semnatarii din 22 februarie 2012 ai Manifestului Consiliului Unirii vor purta discuții cu reprezentanți ai diferitelor asociații, mijloace de presă, persoane notorii, pentru a invita cît mai mulți aderenți la structura unionistă.

Consiliul Unirii va avea un Președinte de Onoare și o structură colegială de conducere. Vor deveni membri de onoare ai Consiliului Unirii persoane cu merite deosebite în Mișcarea de Renaștere Națională și în lupta de rezistență împotriva forțelor românofobe.

sursa: mncbasarabia.org

Trei istorici străini despre Garda de Fier

2012-02-27T00:59:00.002-08:00

Adevărul despre Mişcarea Legionară a ieşit încă prea puţin la suprfaţă, din contra, nu a ieşit mai deloc la suprafaţă, propaganda carlistă, comunistă şi post-decembristă având grijă să denatureze imaginea fenomenului legionar. Nu vom înţelege nimic din complexitatea fenomenului legionar dacă ne ascundem în spatele unor etichete precum fascism sau terorism. O persoană ce nu se vrea a fi lovită de ignoranţă trebuie să cerceteze toate variantele, să asculte toate pledoariile, să nu creadă orbeşte în ipoteza cea mai vehiculată sau cea mai la modă. De aceea propunem trei fragmente referitoare la ML (Garda de Fier), fragmente cuprinse în operele a trei istorici străini care au surprins corect adevărata dimensiune legionară.

1) “Garda de Fier este adesea clasată pe aceeaşi linie cu fascismul şi naţional-socialismul, dar ea nu a fost nicidecum o copie a acestor două mişcări politice, ci a crescut din propriile ei rădăcini. Ea nu avea câtuşi de puţin de a face cu numeroasele copii ale fascismului şi naţional-socialismului ivite în alte ţări şi nu poate fi pur şi simplu comparată cu ceea ce s-a produs în vremea ei, în Germania şi Italia. Categoriile politice din Europa Centrală şi de Vest nu i se potrivesc.

Ea nu era totalitară ci autoritară, ceea ce este cu totul altceva, nu era agresiv-naţionalistă, ci conservativ-naţională, chiar şi pe tărâmul cultural; nu era de extremă dreapta în sensul unei politici reacţionare sau chiar de susţinere a capitalismului, ci era social-reformatoare; ea nu se întemeia, ca fascismul şi naţional-socialismul, pe mica burghezie, pe funcţionărime şi pe moşerii de după Primul Razboi Mondial, ci înainte de toate pe ţărănimea română şi pe tineretul intelectual, pe studenţime.

Mai mult decât orice, ea se deosebea de mişcările care guvernau Italia şi Germania, printr-o religiozitate creştină, aproape de misticism. Codreanu avea mai mult profilul unui profet religios decât al unui şef de partid. Cei care-l urmau îl venerau ca pe un sfânt”. (Walter Hagen, Frontul Secret, 1952)

2) “Garda de Fier nu e o ligă, şi încă mai puţin un partid. Ea nu seamănă întru nimic cu exemplele de organizaţii politice franceze sau străine pe care le oferă istoria contemporană: este o mişcare absolut originală, ţelul ei primordial şi raţiunea ei de a exista fiind înălţarea spirituală şi morală a omului, crearea unui om nou, în ruptură cu omul democratic actual, care e individualist şi egoist. Este încercarea cea mai onestă şi mai potrivită de a scoate la iveală în fiecare ins eroul originar care doarme în el, sufocat de poleiala omului de rând, a omului banal, searbăd, ce suntem în general, adică antinomicul eroului care am putea fi”. (Paul Giraud, Codreanu et la Garde de Fer, 1940).

3) “Legiunea Arhanghelului Mihail, întemeiată în 1927, era creaţia exclusivă a lui Corneliu Zelea Codreanu, un om plin de pasiune politico-religioasă.

În afară de multe idei comune – în special aversiunea hotărâtă împotriva bolşevismului – erau deosebiri fundamentale faţă de naţional-socialismul din Germania, cu care Mişcarea Legionară a fost adesea asemuită. Diferit era în primul rând caracterul profund creştin al Mişcării româneşti. Antisemitismul acesteia era de natură religioasă şi naţională, nu rasistă.

Cu purtătorul de fapt al propagandei antisemite din România, profesorul Cuza, Codreanu nu avea nici o legătură. Aceasta a fost unul din principalele motive pentru care reuniunea grupului Cuza-Goga nu s-a realizat.

Obiectivul lui Codreanu era înlăturarea pseudo-democraţiei din România şi reînnoirea statului român printr-o conducere autoritară, înrădăcinată solid în creştinismul ortodox. Principiile Mişcării izvorau, fără îndoială, dintr-un profund patriotism authentic”.

(Andreas Hillgruber, Hitler, regale Carol şi mareşalul Antonescu, 1954).via Foaie Națională

Legionarul Valeriu Gafencu cinstit de Noua Dreaptă

2012-02-19T08:37:00.002-08:00

Sâmbătă, 18 februarie 2012, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la moartea martirului legionar Valeriu Gafencu, o delegație a Noii Drepte s-a deplasat în orașul Târgu Ocna, locul unde a murit acesta.

Parastasul organizat în memoria lui Valeriu Gafencu, numit ”Sfântul închisorilor” de Nicolaie Nicolae Steinhardt, avut loc la Biserica Poieni din localitate. Considerând că martirii temnițelor comuniste sunt niște exemple de urmat, tinerii naționaliști au ținut să fie prezenți trup și suflet la această comemorare. Membrii Noii Drepte au aprins lumânări, au spus rugăciuni și au stat de gardă la troița ridicată în memoria lui Valeriu Gafencu.

Slujba a fost oficiată de părintele Amfilohie Branza care a venit la Târgu Ocna împreună cu un grup de maici de la Mănăstirea Diaconești.

În închisoarea Târgu Ocna, de unde s-a dus la Dumnezeu Valeriu Gafencu, au murit o mulțime de deținuți politici, în mare parte legionari. Același lucru s-a întâmpla în toate închisorile comuniste, find exterminată aproape toată elita României. Noua Dreaptă îi îndeamnă pe tineri să se informeze despre acești martiri și să urmeze exemplul lor de trăire creștină și credință în Dumnezeu.

Sursa: Blog ND

Citește și: 60 de ani de la moartea lui Valeriu Gafencu

VALERIU GAFENCU COMEMORAT LA SANGEREI

2012-02-19T07:05:00.001-08:00

Sambata, 18 februarie, in ziua implinirii a 60 de ani de la trecerea la Dumnezeu a lui Valeriu Gafencu, Miscarea National-Crestina Noua Dreapta a organizat la Sangerei, bastina lui Valeriu Gafencu, un eveniment cultural in memoria “Sfantului Inchisorilor”.

Programul cultural s-a inceput cu o conferinta dedicata lui Valeriu Gafencu. Conferinta a fost deschisa de catre primarul or. Sangerei Vasile Doga, care a povestit tuturor celor adunati despre viata lui Valeriu Gafencu. Dupa care a vorbit liderul Miscarii, Sergiu Lascu, despre importanta exemplului lui Valeriu Gafencu pentru educarea generatiei tinere. A mai luat cuvant si liderul filialei judetene Balti, Mihai Goian, care a mentionat importanta petrecerii acestui eveniment in or. Sangerei. Dupa prima parte a conferintei in care s-a discutat despre viata si crezul ”Sfantului Inchisorilor”, a urmat un recital de poezii a lui Valeriu Gafencu.

Dupa conferinta a urmat partea a doua a evenimenului, turneul de sah memorialul ”Valeriu Gavencu”. La memorialul de sah “Valeriu Gavencu” au participat 18 sportivi maturi si 25 juniori, arbitrul principal fiind Valeriu Sanduleac. Campionul acestui turneu de sah este Bacalu Iulian (la turneul de maturi), locul 2 a fost ocupat de catre Vorobiov Oleg, iar locul 3 a fost ocupat de Garbuz Nicolai. La copiii de pana la 12 ani campion a fost Ciubotaru Laurentiu, locul 2 a fost ocupat de catre Jacot Cristian, respectiv locul 3 a fost ocupat de catre Chitan Nicolai. La copiii de pana la 10 ani pe locul I s-a clasat Cechin Catalin, locul 2 – Hadirca Denis, si locul 3 – Gobjila Lidia, la copii de pana la 8 ani campion a fost Ciubotaru Dumitru, locul 2 a fost ocupat de Goian Larisa si locul 3 de catre Bologan Valeria.

Turneu de sah memorialul ”Valeriu Gavencu” a fost incheiat cu inmanarea diplomelor si cadourilor, dupa care a urmat lansarea campaniei “Familia Ortodoxa” in or. Sangerei. Toti cei adunati au primit reviste “Familia Ortodoxa”, ziarul “Glasul Romanesc” si Acatistul “Sfantului Inchisorilor” Valeriu Gafencu.

In final cei adunati s-au deplasat la Crucea ridicata in memoria lui Valeriu Gafencu.

Evenimentul a fost salutat de localnici si de autoritatile locale care au salutat initiativa Miscarii National-Crestine Noua Dreapta si au ajutat in pregatirea si buna desfasurare a evenimentului.

sursa: mncbasarabia.org

GLASUL ROMÂNESC NR.6

2012-02-19T07:03:00.000-08:00

A aparut Nr.6 al ziarului Miscarii National-Crestine Noua Dreaptă ” Glasul Romamesc”.

Conţinutul numărului:

Pagina 1 – 2 - Valeriu Gafencu – Viata, Lupta si Crezul

Pagina 2 - Impotriva ramasitelor comunismului

Pagina 3 - Ziua Unirii Principatelor sarbatorita de MNC-ND la Chisinau si Iasi

- Adresarea liderului MNC-ND, Sergiu Lascu, catre camaraziii si sefii de cuiburi in legatura cu intrarea in noul an 2012

Pagina 4-5 - Comandantul Gheorghe Grecu- Prezent! (Viata si Crezul)

Pagina 6 - Ion Mota, Vasile Marin – Prezent!

Pagina 7 - MARŞUL MEMORIAL “Mota-Marin”

- Despre campania “Familia Ortodoxa”

Pagina 8 - Plaiul mioritic si interesele geopolitice

sursa: mncbasarabia.org

VALERIU GAFENCU, VIAŢA, LUPTA ŞI CREZUL

2012-02-17T06:56:00.001-08:00

Valeriu Gafencu este unul din tinerii care au murit pentru Hristos, luptând pentru apărarea credinţei ortodoxe şi a neamului românesc de atacurile satanei. Mulţi îl numesc Sfântul închisorilor. Şi mulţi aşteaptă cu nerăbdare clipa canonizării lui.

S-a născut la 24 ianuarie 1921, în comuna Sângerei, jud. Bălţi. Tatăl său, Vasile Gafencu, a fost deputat în Sfatul Țării din partea Comitetului Executiv al Sfatului Ofițerilor și Ostașilor Moldoveni din Odessa. La 27 martie 1918, a votat Unirea Basarabiei cu România. Fiind un bun creştin şi un român bun, el l-a educat pe fiul său, Valeriu Gafencu, într-un spirit naţional-creştin, cultivând în el o mare dragoste de tot ce este românesc, dar mai presus toate, dragostea faţă de Dumnezeu.

A urmat școala primară la Sângerei, iar cursurile secundare la Liceul „Ion Creangă” din Bălți, între anii 1932-1940. În anul 1937, Valeriu Gafencu intră în Frăţia de Cruce, organizaţia de leceieni a Legiunii Arhanghelul Mihail, scopul principal al căreia a fost educarea moral-spirituală în duhul naţional-creştin al tineretului legionar. În vara anului 1940, Valeriu Gafencu absolveşte liceul şi se înscrie la Facultatea de Drept la Iaşi.

La 28 iunie 1940, Basarabia este ocupată de trupele sovietice. Familia Gafencu s-a refugiat la Iaşi. Însă tatăl său, Vasile Gafencu, rămâne să lupte până la capăt cu ciuma roşie a bolşivismului. Ultimele cuvinte sale spuse fiului său Valeriu au fost: “Ce ar zice toţi fraţii, fraţii noştri basarabeni, şi cum mi-aş mai ridica ochii la cer dacă şi eu, şi alţii ca mine, care până acum am luptat pentru afirmarea sufletului românesc pe acest pământ, am fugi din calea asupritorilor şi n-am lua parte la suferinţa care ne aşteaptă? Vor veni şi vremuri mai bune, dar acum e nevoie de jertfe.”. Ca şi sute de mii de români moldoveni din Basarabia, Vasile Gafencu a fost arestat şi deportat în Siberia, unde a şi murit.

Fiind unul dintre cei mai buni studenţi, în anul 1940, Valeriu Gafencu este numit şeful Frăţiei de Cruce din Iaşi. Se implică activ în formarea statului Naţional-Legionar prin educarea şi instruirea liceienilor şi studenţilor legionari de la Iaşi.

Iarna anului 1941, între 21-23 ianuarie, Generalul Ion Antonescu, ajutat de trupele militare germane, dă o lovitură de stat împotriva statului Naţional-Legionar, pe care a numit mai târziu “Rebeliunea Legionară”. Mii de legionari sunt arestaţi, sute sunt împuşcaţi.

În aceste condiţii Valeriu Gafencu, ca şi zeci de mii de legionari, trece în rezistenţă, ducând o luptă subterană, refuzând să accepte dictatura antonisciană.

În toamna anului 1941, fiind student în anul II, la doar 20 de ani, Valeriu Gafencu este arestat pentru activitatea legionară şi condamnat la 25 ani de închisoare. Reputatul profesor de drept civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces, declarând: “Este unul dintre cei mai buni studenţi pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice”.

Ultimele cuvinte a lui Valeriu Gafencu rostite la proces au fost: “Am fost, sunt şi voi fi legionar”. Aşa se începe calea de suferinţă şi sfinţenie a unui din cei mai iubiţi dintre Noii Sfinţi Martiri din închisorile comuniste.

A trecut prin închisoarea Galata în anul 1941, apoi la Aiud intre anii 1941-1946 (întâi sub Antonescu, apoi preluat de comunişti). În toamna anului 1943, comandantul închisorii Aiud, maiorul Alexandru Munteanu, a cerut deţinuţilor legionari să dea declaraţii de desolidarizare faţă de Mişcarea Legionară şi aderare la politica lui Antonescu – cu perspectiva plecării pe front pentru reabilitare. Cei care au refuzat să dea declaraţiile au fost izolaţi în celulele din Zarca veche, cu regim sever, fără legătură cu exteriorul si cu raţie de mâncare redusă. În perioada anilor 1941-1944, Gafencu, alături de alţi trăitori legionari – Traian Trifan, Traian Marian, Anghel Papacioc, pr. Vasile Serghie, Virgil Maxim, Constantin Paşcu şi alţii – au trasat o linie de conduită creştină şi românească pentru toţi deţinuţii politici, linie rămasă valabilă şi în timpul comunismului: neacceptarea concilierii între asupriţi şi asupritori.

Perioada după 1944 sporeşte puterile spirituale ale lui Valeriu printr-o trăire în duh, luptând clipă de clipă cu cerinţele trupeşti şi revărsând în jur din prea plinul acumulat: dragoste pentru aproapele şi model de modestie. Se comporta demn, dar cu multă smerenie. Apoi a urmat colonia de muncă forţată Galda de Jos, 1946- 1948, reîntors la Aiud şi trecut prin Piteşti şi Văcăreşti.

După trierea celor bolnavi de TBC şi escala de la Văcăreşti (spital-penitenciar), Valeriu a ajuns la spitalul penitenciar din Târgu-Ocna în 1950. La Văcăreşti, după vizita medicală, la 14 dintre cei veniţi de la Piteşti li s-a pus diagnosticul de TBC şi trimişi la sanatoriul – penitenciar Târgu-Ocna (feb. 1950). Erau într-o stare de slăbiciune avansată, patru neputând fi transportaţi decât cu targa. Erau plini de speranţă că aici vor avea parte de un tratament mai uman, după regimul de exterminare din Piteşti.

În acest timp, la Târgu-Ocna sunt aduşi circa 50 de deţinuţi, jumătate trecuţi prin demascările de la Piteşti. Regimul era mult mai bun, alimentar şi medical, dar tratament specific TBC- ului – cu streptomicină şi alte medicamente – nu a existat. Preţul rezistenţei sale moral-spirituale a fost ruinarea definitivă a sănătăţii: TBC pulmonar, osos şi ganglionar, reumatism, lipsa hranei.

Însă în ciuda condiţiilor inumane în care se afla, chipul lui Valeriu Gafencu era scăldat într-o lumină cerească, fapt mărturisit de toţi care au fost în preajma sa. Se ruga mereu. În ultimul an, scuipa mereu sânge (hemoptizie). Lumina sfinţeniei trecea dincolo de el şi îi atingea şi pe ceilalţi deţinuţi.

Atmosfera în camera lui Valeriu a început să fie dominată de un spirit profund creştin. Deşi în stare gravă, cu febră şi dureri aproape continue, Valeriu a reuşit să-i angajeze pe toţi care aveau contact cu camera sa la o trăire tot mai mare. Boala avansa încet, încet, cuprinzându-i tot trupul. Practicant al Rugăciunii inimii, a împărtăşit şi altora din binefacerile acesteia, unii atingând un înalt grad de sfinţenie. În inchisoare el nu era singur pe linia trăirii creştine intense, ci făcea parte dintr-un grup mult mai mare, de unde el însuşi a învăţat acestea: Traian Trifan, avocatul Traian Marian, studentul în drept Ioan Ianolide, Anghel Papacioc (viitorul ieromonah Arsenie Papacioc), Marin Naidim, Aurel Dragodan, Constantin Totea şi alţii.

Pe multi i-a convins să se întoarca la credinţa cea adevarată, unii fiind creştini doar cu botezul: ing. Traian Andreescu, fost membru marcant al per, gen. Tobescu, fost comandant al Jandarmeriei, Gh. Filipescu, membru fondator al PSD, ing. Mondoc şi alţii. Cu toţii s-au spovedit şi împărtăşit prin preoţii detinuţi.

Printre rudele unor deţinuţi s-a adus administraţiei streptomicina, dar deţinuţilor li s-a condiţionat tratamentul de semnarea unui angajament de a deveni informatori. Victor (Remus) Stratan primise medicamentul fără condiţionare, dar lui Gheorghe Nitescu i s-a a cerut să devină informator. Refuzând, ofiţerul politic l-a avertizat că va muri daca el, „banditul”, nu vrea să slujească partidul. Nitescu a murit în scurt timp nepătat de compromisuri, salvându-şi sufletul iar nu viaţa aceasta trecatoare. Stratan, neavând o afecţiune gravă, a oferit streptomicina sa lui Valeriu. Valeriu însa a socotit ca e mai de folos s-o ofere unui frate de suferinţă din aceeaşi cameră cu el, evreul încreştinat Richard Wurmbrand – grav bolnav de TBC pulmonar, osos şi ganglionar. Acesta fusese membru de frunte al pcr, apoi s-a făcut creştin şi pastor protestant al unei organizaţii din Suedia care milita pentru creştinarea tuturor evreilor. În urma tratamentului, Wurmbrand s-a însănătoşit, mai tarziu eliberat, iar Valeriu a murit.

Atitudinea lui Valeriu a avut influenţă asupra celorlalţi deţinuţi: s-au opus reeducării refuzând să facă vre-o concesie, apelând numai la ajutorul lui Dumnezeu. Tentativa de reeducare la Tg. Ocna nu a reuşit, iar administraţia a abandonat iniţiativa la sfârşitul anului 1951. Toţi care l-au cunoscut pe Valeriu au mărturisit că a fost un sfânt.

Întro zi, la spitalul de la Târgu Ocna, s-a întâmplat o minune pe care Valeriu o descrie: „Eram deci treaz, lucid şi senin, când deodată am văzut că am în mână fotografia Setei (fata pe care o iubise). Uimit de întâmplare, am ridicat privirea şi la capul patului meu am văzut-o pe Maica Domnului, îmbracată în alb, în picioare, vie, reală. Era fără Prunc. Prezenţa ei mi se părea materială. Maica Domnului era aievea lângă mine. Eram fericit. Uitasem totul. Timpul părea nesfârşit. Atunci Ea mi-a spus: “Eu sunt dragostea ta. Să nu te temi. Să nu te îndoieşti. Biruinţa va fi a Fiului meu. El a sfinţit locul acesta acum pentru cele viitoare. Puterile întunericului cresc şi încă vor mai înspăimânta lumea, dar vor fi spulberate. Fiul meu aşteaptă pe oameni să se întoarcă la credinţă. Azi sunt mai cutezători fiii întunericului decât fiii luminii. Chiar de vi se va părea că nu mai e credinţă pe pământ, să ştiţi că totuşi izbăvirea va veni, dar ca prin foc şi prin pârjol. Lumea mai are de suferit. Aici însă e multa credinţă şi am venit să vă îmbărbătez. Îndrăzniţi, lumea e a lui Hristos!“. Apoi Maica Domnului a dispărut şi am rămas copleşit de fericire. M-am uitat în mână, dar nu mai aveam nici o fotografie.”.

Cu numeroase plăgi pe trup, care supurau permanent, Gafencu şi-a aşteptat moartea cu o seninătate care i-a înmuiat şi pe gardienii-călăi. Trupul său se făcuse lăcaş al Duhului Sfânt. S-a învrednicit de la Dumnezeu să-şi cunoască ziua morţii. Pe 2 februarie 1952, el şi-a rugat camarazii să-i procure o lumânare şi o cămaşă albă, pe care să le pregătească pentru ziua de 18 februarie. A mai cerut ca o cruciuliţă (se pare că o avea de la logodnica sa) să-i fie pusă în gură, pe partea dreaptă, spre a fi recunoscut la o eventuală dezgropare. La 18 februarie, între orele 14.00 şi 15.00, după momente de rugăciune, cu faţa transfigurată, Valeriu a rostit ultimele cuvinte: “Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul şi ia-mi libertatea care-mi robeşte sufletul.”.

Constantin Vrancea

sursa: ziarul "Glasul Românesc" №6 din ianuarie 2012, Chişinău, Basarabia.

Perspectivele tineretului român

2012-02-16T23:54:00.000-08:00

Sunt cunoscute, mai mult sau mai putin, prigoanele la care au fost supusi legionarii, atat in perioada “democratiei” dintre cele doua razboaie mondiale, cat si in perioada regimului antonescian. Exista numeroase marturii si documente care scot in evidenta martirajul legionar din timpul rezistentei anti comuniste, cat si cel din “institutiile de reeducare” comuniste.

Prestanta membrilor Miscarii Legionare pe care au avut-o acestia in lungii ani de detentie si umilinta nu poate fi negata nici de catre cei mai aprigi adversari ai Garzii de Fier. Si totusi, speranetle pe care le-a nutrit poporul roman, visand intr-o restabilire completa a adevarului istoric si intr-o reedificare a unei autentice societati civile romanesti, nu au fost nici pe departe indreptatite in “democratia originala” de dupa 1989.

Dupa prabusirea sistemului comunist si asa numita “revolutie” din 1989, multa lume a sperat ca-si va putea exprima liber convingerile si optiunile, insa, in loc sa se bucure de mult asteptata libertate, a asistat si mai asista inca la derularea unui amplu proces de mistificare cu valente comuniste si cosmopolite europene, care tind sa denigreze valorile national-crestine al caror exponent a fost si a ramas in arealul romanesc Miscarea Legionara. Pe langa putinii membri ai Miscarii Legionare care au supravietuit agresiunilor comuniste, exista si numerosi tineri care, in mod constient, au imbratisat doctrina legionara. Acesti tineri, care si asa reprezinta un procent infim al tineretului din Romania actuala, tind sa cunoasca si sa valorifice numeroasele aspecte ale crezului legionar si ale spiritualitatii romanesti. Care sunt, pana la urma, perspectivele tinerilor care doresc sa se organizeze si sa traiasca in conformitate cu normele national-crestine? Cum ar putea ei sa-si onoreze datoria fata de Neam si Tara? Ar putea ei oare sa-si sarbatoreasca parastasele si aniversarile alaturi de camarazii lor mai in varsta (octogenari in marea lor majoritate) fara sa fie expusi riscului de a se supune, intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat, aceleiasi soarte la care au fost expusi predecesorii national-crestinismului legionar? Cu toata stupoarea, tinerii de dreapta din Romania sunt bruscati si injurati atat de catre ” libera ” presa romaneasca, cat si de numerosi reprezentanti ai diverselor partide politice. Se intampla chiar ca simpli cetateni sau pseudoreprezentanti ai opiniei publice sa-I acuze de sectarism sau sa le interzica dreptul de a se simti romani, taxandu-I drept “paseisti” ai unei istorii retrograde etc.

Tineretul roman doreste si poate sa se organizeze in structuri care ar putea pune fundamentul unei societati autentic romanesti care sa propuna integrarea tarii noastre intre natiunile de frunte ale Europei. Noi dorim integrarea in Europa crestina si democratica. Daca, dupa cum spun unii ” intelectuali ” de marca din Romania, doctrina legionara nu face altceva decat sa perverteasca tineretul, intrebam si noi: ” Care sunt alternativele propuse ?”. Ateismul, satanismul, sexul, muzica degradanta, Noua Ordine Mondiala? Cum pot fi indrumati unii romani de catre niste “intelectuali” care-si permit sa-l injure pe Dumnezeu si sa-si bata joc de Natiune si de traditiile noastre? Obiectivele tinerei generatii din Romania actuala raman, pana la urma, constientizarea misiunii ei si a Romaniei in noua ecuatie de putere creata o data cu disparitia bipolarismului Est-Vest, cunoasterea istoriei adevarate a Neamului si mediatizarea acesteia, integrarea culturii romane in circulatia universala de valori, de asemeni, asumarea democratiei si credintei in Dumnezeu.

sursa: foaienationala.ro

CENTRUL DE ISTORIEI ŞI CULTURĂ NAŢIONALĂ „DACIA”

2012-02-15T22:52:00.000-08:00

Sâmbăta, 11 februarie, Mişcarea Naţional-Creştină Noua Dreaptă a lansat Centrul de studierea Istoriei şi Culturii Naţionale „DACIA”. Scopul centrului este cautarea şi promovarea adevărului istoric al neamului. Totodată, anunţăm despre organizarea săptămânală a şedinţelor deschise ale centrului la care vor fi discutate şi dezbătute diferite teme legate de istoria şi cultura naţională. Şedinţele centrului vor avea loc în fiecare sâmbăta, începând cu orele 12. 00, în sala de şedinţă a Partidului Naţional Român, de pe str. M. Kogălniceanu 52.

sursa: mncbasarabia.org

UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE SERBATĂ DE MNC-ND LA CHIŞINĂU

2012-01-28T10:21:00.000-08:00

De ziua Unirii Principatelor, militantii Miscarii National-Crestine Noua Dreapta sau adunat in Piata Unirii Principatelor Romane din Chisinau pentru a sarbatori acest eveniment important din istoria neamului Romanesc.

In cadrul manifestatiei au fost tinute discursuri si recitate poiezii, au fost pomeniti eroii neamului care au luptat pentru idealul national – Unirea Tuturor Romanilor. Liderul Miscarii, Sergiu Lascu, a mentionat importanta luptei permanente pentru realizarea reunificarii Basarabiei cu Patria Mama Romania: “Noi credem ca reunificarea Patriei nu este departe, de acee vom lupta, trecand prin toate incercarile si suferintile, caci adevarul este unul si acest adevar este Romania Mare”. Seful organizatiei de tineret a Miscarii, diaconul Botnari Ion, a subliniat faptul ca lupta pe care o ducem trebuie sa fie dusa pe toate fronturile, iar cel mai important este pastrarea Sufletului Romanesc in Basarabia: “Pastrarea tuturor valorilor moral-spirituale ale neamului este o datorie sfanta a generatiei noaste“. A vorbit si liderul nou ales al organizatiei judetene Balti Mihai Goian, care a mentionat importanta disciplinei si unitatii in lupta pe care o ducem. Totodata, in aceasta zi, alaturi de camarazii din Basarabia a fost prezent si camaradul din Bucuresti Denis Boierescu-Titulan, care a reamintut tuturor celor adunati despre unirile care au avut loc incepand cu Burebista, Mihai Viteazul, si terminand cu 1 decembrie 1918, i-a incurajat pe tinerii nationalisti basarabeni sa lupte pentru reunificarea Patriei Romane.

In final, dupa un obicei stavechi, camarazii au dat mana cu mana pentru a uni inimile intr-o Hora a Unirii.

sursa: mncbasarabia.org

UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE SERBATĂ DE MNC-ND LA IAŞI

2012-01-28T10:09:00.000-08:00

Militanţii Mişcării Naţional-Creştine Noua Dreaptă din Chişinău, Ungheni şi Glodeni au sărbătorit Mica Unire la Iași alăturea de camarazii din Noua Dreaptă Iaşi, Bacău, Piatra Neamț și toţi românii de buna credinţă. Tinerii naționaliști au cântat cântece patriotice și au fluturat steaguri tricolore alături de sutele de români veniți să se bucure de această zi. Sărbătoarea s-a început cu un marş organizat de Filiala Iaşi a Noii Drepte, după care a urmat o manifestaţie şi Hora Unirii. Aceștia s-au întâlnit înainte la teiul lui Eminescu, de unde s-au deplasat în centrul municipiului.

Cu această ocazie au fost împărțite și o mulțime de manifeste legate de această zi, una dintre cele mai importante sărbători naționale.

La 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Tării Românești, după ce pe 5 ianuarie a fost ales domn al Moldovei. Astfel cele două state românești deveneau de facto un singur stat: România.

CA O LACRIMA DE SÂNGE A CĂZUT O STEA..

2012-01-28T10:06:00.000-08:00

GHEORGHE GRECU – PREZENT!

2012-01-28T10:04:00.001-08:00

Cu necuprinsă durere anunţăm că vineri 2o.o1.2o12 a trecut la cele veşnice, la venerabila vârstă de 98 de ani, comandantul legionar Gheorghe Grecu, suflet de o valoare deosebită, caracter desăvârşit, exemplu de trăire şi dăruire creştină şi naţională.

Născut la 27 mai 1913 la Cudalbi, judeţul Tecuci (azi Galaţi), Gheorghe Grecu a intrat în Mişcarea Legionară în 1928, la vârsta de 15 ani, activînd în cadrul “Frăţiilor de Cruce”, organizaţie destinată exclusiv educaţiei în spirit creştin şi naţional a elevilor.

De-a lungul anilor s-a distins prin participarea la majoritatea acţiunilor Legiunii, iar în 1932 devine şef al Frăţiilor de Cruce din judeţul Galaţi.

A participat activ la episoade de referinţă ale istoriei Legiunii, printre care tabăra de muncă de la Vişani.

În 1934, la solicitarea expresă a lui Corneliu Zelea Codreanu, a făcut parte din comitetul de onoare prezidat de generalul Zizi Cantacuzino, care a judecat abaterile lui Mihai Stelescu, găsit vinovat de “trădare” şi eliminat din Mişcare.

Face parte din corpul Moţa-Marin de la înfiinţarea acestuia în 1937. Tot acum ia parte activă la şantierul ridicării noului sediu al Mişcării, în str. Gutenberg 3, din Bucureşti.

În această perioadă este avansat de Corneliu Codreanu la gradul de instructor-legionar.

În 1938, face parte din reţeaua clandestină de distribuţie a coletelor cu cartea “Adevărul în procesul lui Corneliu Zelea Codreanu”.

În 1939, în condiţiile represiunii fără precedent coordonate de regimul Carol II şi în situaţia abandonării conducerii Frăţiilor de către cei abilitaţi, preia din proprie iniţiativă comandamentul pe ţară al FDC, pe care le reactivează în mod admirabil.

Participant activ la evenimentele din 3-6 septembrie 194o, Gheorghe Grecu a acţionat în Bucureşti, unde, în condiţiile reculului înregistrat de manifestaţiile stradale, care erau pe punctul de a nu-şi fi atins scopul declanşării unei mişcări populare, Gheorghe Grecu, în fruntea efectivelor FDC, preia în mod spontan conducerea manifestaţiilor, care duc la abdicarea regelui criminal Carol II.

Pe tot parcursul războiului participă la ambele campanii, din răsărit şi din apus.

După august 1944 activează în cadrul reorganizării Frăţiilor de Cruce.

Arestat în 1948, este condamnat pentru uneltire împotriva regimului comunist şi condamnat până în 1954, când este eliberat la termen.

Între 1954 şi 1958 face parte din structurile de reorganizare a Mişcării Legionare, sub coordonarea comandamentului legionar clandestin condus de comandantul-ajutor Puiu Athanasiu, Radu Gyr, Grigore Zamfiroiu, Constantin Iulian. Cade împreună cu mii de legionari din ţară şi este condamnat din nou în 1958.

Este supus atrocităţilor reeducării prin tortură la închisoarea Ocnele Mari, unde, alături de Virgil Mateiaş şi alţii, rezistă cu demnitate.

În timpul reeducării de la închisoarea Aiud, între 1962-64, Gheorghe Grecu se situează pe poziţia celor ce nu acceptă această acţiune, rezistînd, în condiţii de exterminare, în Zarka Aiudului, până la amnistierea ultimilor deţinuţi din închisoare.

Urmează o grea perioadă de viaţă “în libertate”, ani în care, conform dosarelor de la CNSAS, era urmărit zilnic de un aparat de cca 20 de persoane, agenţi şi informatori ai Securităţii.

În ciuda repetatelor demersuri de obţinere a emigrării în SUA, abia în 1988 reuşeşte să plece din ţară, devenind cetăţean american.

În exil face parte din Senatul Legiunii, reînfiinţat de Horia Sima şi condus de Nae Roşca. O anumită perioadă îndeplineşte atribuţia coordonării exilului legionar de pe continentul nord-american.

În anii 1990 revine în ţară, cu sarcini deosebit de importante în procesul de reorganizare a Mişcării Legionare.

Până la moarte, la vârsta de 98 de ani, se menţine într-o stare fizică şi psihică debordantă, uluindu-şi apropiaţii şi interlocutorii prin spiritul său tineresc, prin energia ieşită din comun şi activitatea neîntreruptă de educaţie în rândul tineretului legionar, până în ultimile zile de viaţă.

A fost iubit de un mare număr de tineri care polarizau în jurul său. De altfel, cine nu-l putea iubi pe Gheorghe Grecu?

Calităţile sale morale deosebite, eleganţa sufletească, demnitatea, dăruirea şi dragostea care nu l-au părăsit până în ultima clipă, ne fac să afirmăm că, plecarea comandantului legionar Gheorghe Grecu încheie în mod simbolic o pagină din Istoria Legiunii, pe care a înnobilat-o cu prezenţa sa permanentă. Dumenzeu să-l odihnească în rând cu sfinţii săi.

Gheorghe Grecu – Prezent!

MIHAI EMINESCU, OMAGIAT LA CHIŞINĂU

2012-01-18T01:52:00.000-08:00

Duminică, 15 ianuarie, militanţii Mişcării Naţional-Creştine Noua Dreaptă din Chişinău au celebrat 162 de ani de la naşterea poetului, gazetarului şi omului politic naţionalist Mihai Eminescu. Eveniment a avut loc la monumentul poetului de pe Aleea Clasicilor din mun. Chişinău unde camarazii au recitat poezii a lui Eminescu.

La fel, în această zi, militanţii Mişcării au desfăşurat o campanie de împărţirea broşurilor cu continut biographic a lui Mihai Eminescu.

sursa: mncbasarabia.org

Mihai Eminescu, omagiat de Noua Dreaptă la Bistrița

2012-01-18T01:49:00.001-08:00

Duminică, 15 ianuarie, organizaţia Noua Dreaptă filiala Bistriţa-Năsăud a celebrat 162 de ani de la naşterea marelui poet naţional Mihai Eminescu, eveniment ce a avut loc în Piaţa Mihai Eminescu din Bistriţa.

La ora 13:00 aproximativ 20 de persoane aparţinând organizaţiei locale a Noii Drepte, s-au strâns în jurul bustului lui Mihai Eminescu fluturând drapelul României, precum şi cel al oganizaţiei.

Mai multe efective de jandarmi şi echipaje de la Poliţia Locală au supravegheat întreaga acţiune, deşi aceasta a fost declarată încă de la început, una paşnică.

La nivel naţional s-au organizat marşuri, simpozioane, campanii de afişaj şi au distribuit pliante de popularizare a site-ului www.mihai-eminescu.net, primul website dedicat mai putin poetului şi mai mult pãrintelui nationalismului românesc şi gazetarului traditionalist Mihai Eminescu.

Sursa: Bistrița Online

Eroii Moța și Marin nu au fost uitați nici la Orăștie și Târgu Mureș

2012-01-18T01:48:00.001-08:00

An de an, naționaliștii români îi comemorează pe eroii martiri Ion Moța și Vasile Marin. În toate filialele Noii Drepte au loc acțiuni de comemorare și promovare a celor doi legionari care s-au sacrificat în luptă împotriva comunismului, luptând în armata generalului Franco, în războiul civil din Spania.

Sacrificiul lor a generat uriase manifestari de simpatie in Spania, Franta, Belgia, Germania, Polonia iar in Romania peste un milion de oameni i-au petrecut pe ultimul drum. Sacrificiul nu a fost in zadar: revolutia bolsevica a fost infranta, Spania reusind astfel sa evite comunismul.

Noua Dreaptă a organizat un parastas în memoria celor doi, la biserica ortodoxă din Orăștie, biserică construită în perioadă interbelică de legionari. Tinerii naționaliști au depus și o coroană de flori la troița ridicată în memoria lui Moța și Marin, dar de pe care autoritățile au șters numele lor.

În Târgu Mureș membrii Noii Drepte au desfășurat o amplă campanie de afișaj cu scopul de a promova imaginea celor doi luptători anti-comuniști.

Sursa: Blog ND

Orăștie

Orăștie

Orăștie

Târgu-Mureș

Târgu Mureș

Târgu-Mureș

Bacău: Marșul Aniversar Mihai Eminescu

2012-01-18T01:47:00.001-08:00

Duminica, 15 ianuarie 2012, cu ocazia implinirii a 162 de ani de la nasterea marelui poet, gazetist si politician nationalist, Mihai Eminescu, Noua Dreapta Bacau a organizat un mars de celebrare a celui care a luptat pentru ca Romania sa apartina romanilor.

Marsul s-a desfasurat pe traseul Parcul Catedralei – Bdl. Unirii – Str. Nicolae Balcescu – Calea Marasesti – Parcul Cancicov, pana la bustul lui Mihai Eminescu, unde dl. Bereanda Cristian, profesor de istorie si dl. Tuburlui Mihai, coordonatorul filialelor din Nordul Moldovei au tinut o cuvantare despre importanta zilei de 15 ianuarie, zi de neuitat pentru toti romanii.

Totodata, pe parcursul marsului, tinerii participanti au scandat lozinci precum: “Basarabia e Romania!”, “Traiasca, traiasca, traiasca si-nfloreasca / Moldova, Ardealul si Tara Romaneasca!” samd.

La aceasta manifestare au participat camarazi din filialele Bacau, Neamt si Iasi, evenimentul desfasurandu-se fara niciun fel de incidente.

Va multumim pentru participare.

Biroul de Presă al Noii Drepte Bacău

Mihai Eminescu promovat la Piatra Neamț

2012-01-18T01:46:00.001-08:00

Cu ocazia implinirii a 162 de ani de la nasterea marelui poet, gazetist si politician nationalist, Mihai Eminescu, filiala Neamt a organizatiei Noua Dreapta desfasoara in aceaste zile o campanie de afisaj stradal avand ca scop promovarea personalitatii lui Mihai Eminescu.

Persoanele interesate sa ajute la aceasta actiune sunt rugate sa descarce afisul accesand CLICK AICI si sa-l distribuie prin diferite forme (e-mail, publicatii, afisaj stradal etc.)

Pentru mai multe informatii va puteti adresa coordonatorului filialei Neamt: dl. Tuburlui Mihai, telefon 0744.477.762, adresa de e-mail: neamt@nouadreapta.org

Deasemenea, puteti vizualiza: http://www.mihai-eminescu.net site administrat de Organizatia Noua Dreapta. Acolo veti descoperi adevarul despre viata si opera lui Mihai Eminescu.

Biroul de Presă al Noii Drepte Neamț

162 de ani de la nașterea părintelui naționalismului românesc, Mihai Eminescu

2012-01-18T01:45:00.001-08:00

MARŞ COMEMORATIV MOŢA-MARIN

2012-01-18T01:41:00.000-08:00

În data de 13 ianuarie, militanţii Mişcării Naţional-Creştine Noua Dreaptă au organizat la Chişinău un marş în memoria eroilor legionari Ion Moţa şi Vasile Marin, căzuţi în urmă cu 75 de ani pe câmpurile de luptă din Spania, în timpul războiului civil dintre forţele anarhisto-comuniste sprijinite de Moscova şi trupele naţionaliste ale generalului Franco.

Marşul a avut loc pe aleea Mircea cel Bătrân din Chişinău, iar coloana de manifestanţi a fost deschisă de icoana Noilor Martiri Români, copia icoanei de la Mănăstirea Diaconeşti. Marşul s-a încheiat la biserica Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ-Hozivitu, unde a avut loc o slujbă comemorativă pentru sufletele muceniniclor Ion Moţa şi Vasile Marin.

Cei doi au căzut ucişi în 13 ianuarie 1937 de un obuz, în localitatea Majadahonda de lângă Madrid, în timul unei ofensive de respingere a unui atac comunist. Ambii au plecat ca voluntari, alături de alţi şase camarazi, să lupte în tranşee, lăsând în urmă familii şi prieteni. Aducerea în ţară a trupurilor celor doi eroi ai Neamului Românesc a durat aproape o lună de zile, ei fiind înmormantaţi creştineşte în ziua de 13 februarie 1937, la Casa Verde din Bucureşti, sediul central al Mişcării Legionare, unde a fost ridicat un mausoleu în onoarea lor. Monumentul a fost mai târziu dislocat şi distrus de comunişti, astăzi nemaiştiindu-se nimic despre rămăşiţele pământeşti ale celor doi.

Moartea lor nu a fost totuşi în zadar, Spania rezistând bolşevizării. Mai târziu, mii de tineri români le-au urmat exemplul după ocuparea ţării de aramata sovietică şi impunerea unui regim stalinist. Deasemenea nu este întâmplător nici faptul că în 1940 prima grupare de rezistenţă armată anticomunistă din România Mare, după ocuparea Basarabiei, purta numele Majdahonda şi era formată din tineri ai Frăţiilor de Cruce din Orhei, organizaţia de tineret a Mişcării Legionare.

Cei ce au căzut de gloanţele duşmane păşesc într-un rând cu cei ce au rămas!

Ion Moţa – PREZENT!

Vasile Marin – PREZENT!

sursa: mncbasarabia.org

Ion Moța și Vasile Marin comemorați de Noua Dreaptă la Timișoara

2012-01-18T01:39:00.001-08:00

Ca în fiecare an, filiala locală a Noii Drepte a organizat o slujbă religioasă comemorativă dedicată amintirii jertfei fruntaşilor legionari Ion Moţa şi Vasile Marin, căzuţi în urmă cu 75 de ani pe câmpurile de luptă din Spania, în timpul războiului civil dintre forţele anarhisto-comuniste sprijinite de Moscova şi de trupele naţionaliste ale generalului Franco. În jur de 30 de persoane de toate vârstele au ţinut să fie prezente vineri seara la parastasul care a avut loc la Catedrala Ortodoxă din centrul Timişoarei. Acţiuni similare au avut loc şi în alte mari oraşe ale ţării, precum Alba Iulia, Cluj sau Bucureşti.

Nici unul dintre cei doi nu împlinise 35 de ani. Ambii erau realizaţi pe plan social, în floarea vârstei şi în plină ascensiune profesională şi politică. Au renunţat la toate acestea plecând, împreună cu alţi 6 camarazi, lăsând în urmă familii şi prieteni, să lupte în tranşee ca soldaţi de rând în războiul ideologic care a cutremurat Europa, un preambul la conflagraţia mondială care va urma.

Cei doi legionari au căzut ucişi în 13 ianuarie 1937 de un obuz, în localitatea Majadahonda de lângă Madrid, în timul unei ofensive de respingere a unui atac comunist. Aducerea în ţară a trupurilor celor doi mucenici ai Neamului Românesc a durat aproape o lună de zile, ei fiind înmormantaţi creştineşte în ziua de 13 februarie 1937, la Casa Verde din Bucureşti, sediul central al Mişcării Legionare, unde a fost ridicat un mausoleu în onoarea lor. Monumentul a fost mai târziu dislocat şi distrus de comunişti, astăzi nemaiştiindu-se nimic despre rămăşiţele pământeşti ale celor doi eroi.

Sacrificiul lor a generat uriaşe manifestări de simpatie în Spania, Franţa, Belgia, Germania, Polonia iar în România peste un milion de oameni i-au petrecut pe ultimul drum. Sacrificiul nu a fost în zadar: revoluţia bolşevică a fost înfrantă, Spania reuşind astfel să evite comunismul.

Sursa: FrontPress

Eroii legionari Moța și Marin promovați în Baia Mare și Pitești

2012-01-18T01:38:00.001-08:00

În data de 13 ianuarie, militanții Noii Drepte din filialele Maramureș și Argeș au desfășurat campanii de promovare a eroilor legionari Ionel Moța și Vasile Marin. Acțiunea a constat în lipirea de afișe și răspândirea de manifeste cu cei doi eroi.

In 1936, cei doi fruntasi ai Miscarii Legionare, impreuna cu alti 5 camarazi (preotul ortodox Ion Dumitrescu-Borsa, secretarul general al Legiunii, printul Alexandru Cantacuzino, diplomat de cariera, inginerul Gheorghe Clime, comandantul Corpului Muncitoresc Legionar, avocatul Nicolae Totu si economistul Banica Dobre), s-au inrolat voluntar in armata nationala a generalului Franco, pentru a sprijini lupta poporului spaniol impotriva Brigazilor comuniste, sprijinite de Moscova, care incercau sa constituie un capat de pod al Ciumei Rosii in extremitatea vestica a continentului european. “Se tragea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Se clatina asezarea crestina a lumii! Puteam noi sa stam nepasatori? Eu asa am înteles datoria vietii mele. Am iubit pe Hristos si am mers fericit la moarte pentru El! (…) Sa nu lasam pe urmasii nostri sa piarda binefacerile sufletesti ale Nasterii Matuitorului! Sa nu lasam o tara fara Biserici, fara icoane, fara ocrotirea mainii lui Dumnezeu! Sa nu lasam copiilor nostri o viata in care vor fi pierdut pe Hristos!” Asa explica Mota, in Testamentul sau catre parinti, sensul sacrificiului sau.

Baia Mare

Cei doi legionari au cazut in ziua de 13 ianuarie 1937, in localitatea Majadahonda, de langa Madrid, in timpul unei ofensive de respingere a unui atac motorizat comunist. Aducerea in tara a ramasitelor pamantesti ale celor doi mucenici ai Neamului Romanesc a durat aproape o luna de zile, ei fiind inmormantati crestineste in ziua de 13 februarie 1937, la Casa Verde din Bucuresti, unde a fost ridicat un mausoleu în onoarea lor. Mausoleul a fost mai tarziu dislocat si distrus de comunisti, astazi nemaistiindu-se nimic despre ramasitele pamantesti ale celor doi eroi. Sacrificiul celor doi români a generat uriase manifestari de simpatie în Spania, Franta, Belgia, Germania, Polonia, iar în România peste un milion de oameni i-au petrecut pe ultimul drum. Sacrificiul nu a fost in zadar: revolutia bolsevica a fost înfrânta, Spania reusind astfel sa evite comunismul.

Baia Mare

“Destinul i-a ales pe ei ca sã mãrturiseascã; sã arate celorlalti seninãtatea pe care ti-o dã credinta, sensul crestin si eroic pe care îl capãtã viata atunci când esti gata în orice clipã sã renunti la ea.” (Mircea Eliade)

Baia Mare

“Spiritul de jertfa e esentialul, spune Mota. Spiritul de jertfa e masura crestinatatii noastre, adauga el. Si n-o spune numai: o si face.” (Constantin Noica)

Pitești

“Jertfa acestor doi bãieti viteji are semnificatia unei ofrande aduse lui Dumnezeu de poporul român (…) Aceastã faptã de jertfã supremã pentru crestinism a lui Ion Mota si Vasile Marin a meritat sã fie cinstitã – destul de târziu, la trei ani de la înlãturarea comunismului – printr-un parastas prin care sã se pomeneascã sufletele celor doi martiri ai Crucii si sã se atragã atentia poporului nostru asupra semnificatiei majore a acestei jertfe”. (Dumitru Stãniloae)

Pitești

“Biserica Ortodoxã Românã are datoria sacrã ca eroii Neamului jertfiti pe altarul Crucii – iar printre acestia un loc de frunte îl ocupã, desigur, Ion Mota si Vasile Marin – sã fie pomeniti împreunã cu sfintii” (Constantin Galeriu).

Sursa: Blog ND

Ionel Moţa, Vasile Marin şi Mihai Eminescu, cinstiţi la Cluj-Napoca

2012-01-18T01:37:00.001-08:00

Membrii Filialei Cluj a Noii Drepte au organizat astăzi, la Cluj-Napoca, cu începere de la ora 17:00, un parastas pentru pomenirea eroilor martiri Ionel Moţa şi Vasile Marin, răpuşi în data de 1937, în războiul civil din Spania, pentru apărarea creştinătăţii, dar şi în memoria Poetului Naţional Mihai Eminescu, a cărui zi de naştere va fi celebrată duminică.

Zeci de persoane au luat parte la eveniment.

Cei doi legionari români s-au înrolat voluntar în armata generalului Franco, pentru a sprijini lupta poporului spaniol împotriva comuniştilor, susţinuţi de Moscova, care încercau să se extindă spre Vest.

Fostul student al Facultăţii de Drept a Universităţii din Cluj, Ionel Moţa, cel care în trecut a condus studenţii clujeni, a oferit de pe frontul de luptă o descriere cutremurătoare a războiului care se ducea în Spania, într-un text adresat părinţilor săi: “Se tragea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Se clătina aşezarea creştină a lumii! Puteam noi să stăm nepăsători? Eu aşa am înţeles datoria vieţii mele. Am iubit pe Hristos şi am mers fericit la moarte pentru El! (…) Să nu lăsăm pe urmaşii noştri să piardă binefacerile sufleteşti ale Naşterii Mântuitorului! Să nu lăsăm o ţară fără Biserici, fără icoane, fără ocrotirea mâinii lui Dumnezeu! Să nu lăsăm copiilor noştri o viaţă în care vor fi pierdut pe Hristos!”.

Ionel Moţa şi Vasile Marin au fost ucişi în localitatea Majadahonda, de lângă Madrid, însă sacrificiul lor a făcut ca Spania să nu fie acaparată de comunişti. Gestul lor curajos de dăruire a generat uriaşe manifestări de simpatie în Spania, Franţa, Belgia, Germania, Polonia, iar în România peste un milion de oameni i-au petrecut pe ultimul drum.

“Spiritul de jertfa e esentialul, spune Mota. Spiritul de jertfa e masura crestinatatii noastre, adauga el. Si n-o spune numai: o si face”. (Constantin Noica)

Sursa: NapocaNews

Eroii legionari MOTA si MARIN comemorati si in Spania de nationalistii romani si iberici

2012-01-18T01:36:00.000-08:00

Peste 100 de naţionalişti români şi spanioli s-au adunat duminică la Majadahonda, în apropiere de Madrid, pentru a aduce un omagiu fruntaşilor legionari Ion Moţa şi Vasile Marin, căzuţi în urmă cu 75 de ani pe câmpurile de luptă din Spania, în timpul războiului civil dintre forţele anarhisto-comuniste sprijinite de Moscova şi trupele naţionaliste ale generalului Franco. Printre organizaţiile patriotice româneşti care au participat la eveniment putem enumera delegaţiile din partea Noii Drepte şi a Partidului Pentru Patrie.

Acţiunea a început în jurul orei 12 cu o slujbă religioasă oficiată de câţiva preoţi ortodocşi români, chiar pe platoul din faţa monumentului închinat celor doi mucenici. De o parte şi de alta au fost două gărzi de onoare, formate din naţionalişti români şi spanioli care au afişat drapelele naţionale ale celor două ţări, steaguri legionare şi ale diferitelor organizaţii patriotice. Au fost rostite şi câteva scurte cuvântări care au evocat jertfa eroilor legionari care a sudat pentru eternitate camaraderia dintre naţionaliştii români şi spanioli, în lupta lor împotriva duşmanilor Europei creştine. Evenimentul s-a încheiat cu intonarea imnurilor Mişcării Legionare şiFalangei Spaniole, după care mulţimea a strigat în cor “Prezent!” când numele celor doi martiri au fost strigate.

Ion Moţa şi Vasile Marin au căzut ucişi în 13 ianuarie 1937 de un obuz, în localitatea Majadahonda de lângă Madrid, în timul unei ofensive de respingere a unui atac comunist. Ambii au plecat ca voluntari, alături de alţi şase camarazi, să lupte în tranşee, lăsând în urmă familii şi prieteni. Aducerea în ţară a trupurilor celor doi mucenici ai Neamului Românesc a durat aproape o lună de zile, ei fiind înmormantaţi creştineşte în ziua de 13 februarie 1937, la Casa Verde din Bucureşti, sediul central al Mişcării Legionare, unde a fost ridicat un mausoleu în onoarea lor. Monumentul a fost mai târziu dislocat şi distrus de comunişti, astăzi nemaiştiindu-se nimic despre rămăşiţele pământeşti ale celor doi eroi. Sursa: FrontPress.ro

Citeste si Ion Mota si Vasile Marin, comemorati de NOUA DREAPTA la Timisoara

IMPOTRIVA RĂMĂŞIŢELOR COMUNISTE

2012-01-04T06:51:00.001-08:00

Miercuri, 28 decembrie, a avut loc o conferinţă de presă a grupului de iniţiativă reprezentanti ai mai multor organizatii care au solicitat conducerii ţării să interzică muzeele, monumentele şi alte obiecte care reprezintă ideologia bolşevică şi care ponegresc valorile şi tradiţiile basarabene.

„Avem monumente care poartă numele unor eroi ai URSS care nici nu au trăit şi nici nu au murit aici, care doar au venit şi au luat oamenii noştri şi i-au dus în Siberia. Să fie slăviţi de ţara lor”, a declarat în cadrul conferinţei de presă jurnalistul şi cercetătorul Gheorghe Mârzenco.

Preşedintele Asociaţiei Istoricilor, Gheorghe Negru, a remarcat că de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, chiar şi după 20 de ani, unii dintre cetăţenii Republicii Moldova nu înţeleg crimele care au fost făcute. „Toţi condamnă crimele naziste, dar pentru crimele comuniste se aduc explicaţii filare. Sunt şi savanţi, şi cercetători care într-un fel dau dreptate crimelor comuniste. Suntem un stat independent şi trebuie să ne bazăm pe propriile valori, dar din păcate în continuare trăim încă pe vechile mituri imperiale”, a menţionat doctorul conferenţiar.

Preşedintele Asociaţiei Deportaţilor şi Deţinuţilor Politici, Valentina Sturza, a spus că la Chişinău sunt două monumente care în continuare promovează valorile bolşevice: monumentul comsomoliştilor pe bd. Grigore Vieru, şi monumentul luptătorilor de lângă cinematograful Gaudeamus. „Acestea sunt monumente ridicate celor care ne-au adus foamea şi umilinţa. Sunt monumente care nu au nimic absolut cu poporul nostru. Dorim ca în locul acestor monumente să fie ridicate monumente ale eroilor noştri care au căzut pentru poporul basarabean”, a spus Valentina Sturza.

Preşedintele Asociaţiei Veteranilor de Război 1992 Tiras-Tighina, Anatol Caraman, a menţionat că unii politicieni au prostit poporul prin promovarea unor valori străine.„Partidul Comuniştilor promovează zâzanie în popor, tâmpeşte minţile populaţiei”, a spus Anatol Caraman.

Referindu-se la Piatra Comemorativă din Piaţa Marii Adunări Naţionale, care recent a fost vandalizată, vicepreşedintele Mişcării Naţional-Creştine „Noua Dreaptă”, Stella Popa, a spus că oamenii care şi-au permis să facă acest lucru trebuie pedepsiţi şi alungaţi pentru a nu mai trăi pe pământul lui Ştefan cel Mare. „Nu o să vă permitem să ne distrugeţi valorile. Aceasta dă dovadă de laşitate, lipsă de cultură şi proastă educaţie. Nu meritaţi să trăiţi pe acest pământ sfânt”, li s-a adresat Stella Popa.

Demersul este susţinut de 33 de organizaţii ale societăţii civile, academicieni şi doctori în istorie, care au semnat împreună Memorandumul cu privire la valorile naţionale.

CAMPANIA “FAMILIA ORTODOXĂ” LANSATĂ de MNC-ND Ungheni

2012-01-04T06:50:00.001-08:00

Marţi, 27 decembrie, la Ungheni, în cadrul seminarului la disciplina opţională „RELIGIA” care a avut loc în incinta Liceului „Mihai Eminescu”, cu participarea preoţilor şi profesorilor disciplinei sus menţionate, din raioanele Ungheni şi Nisporeni, Filiala Ungheni al Mişcării Naţional-Creştine Noua Dreaptă a lansat campania “Familia Ortodoxă”. Liderul filialei, Mihai Goian, a prezentat materialele şi scopurile campaniei.

În discursul său, Mihai Goian, a menţionat importanţa educaţiei tineretului în spirit creştin şi crearea centrelor misionare pe lîngă parohii. Tot odataă, liderul filialei, s-a lăsat indignat de faptul că sectanţii cu uşurinţă sunt lăsaţi în şcoli ca să împartă diferită literatură, iar reprezentanţilor Mişcării Naţional-Creştine Noua Dreaptă nu li se permite să intre în şcoli cu literatură Creştin-Ortodoxă.

În cadrul seminarului, militanţii MNC-ND Ungheni au împărţit mai multă literatură tematică şi revista “Familia Ortodoxă”.

MNC-ND PENTRU FAMILIA ORTODOXĂ

2012-01-04T06:49:00.000-08:00

Familia este un institut fundamental al societăţii. În familie noi primim educaţia, moştenim valorile neamului şi credinţa în Dumnezeu. Astăzi, însă, familia tradiţională este supusă unui atac din partea forţelor oculte, care au ca scop să distrugă baza familiei. Pseudo-valorile venite din Uniunea Europeană încearcă să ne impună un nou sistem de valori străine neamului nostru şi fiinţei noastre Creştine.

Cu scopul de a păstra şi apăra familia tradiţională, Mişcarea Naţional – Creştină Noua Dreaptă lansează campania „Familia Ortodoxă”. În cadrul campaniei vor fi organizate conferinţe şi mese rotunde, va fi desfăşurată campania de informare a populaţiei în privinţa pericolului paşapoartelor biometrice, avortului, divorţului, pornografiei şi sodomiei, vor fi abordate problemele legate de violenţă în familie şi pericolul manipulării prin intermediul televiziunii şi calculatoarelor. Totodată, pe tot teritoriul Basarabiei vor fi distribuite gratuit revista „Familia Ortodoxă” şi alte publicaţii tematice.

Campania a fost lansată pe 24 decembrie la Chişinău, unde militanţii Mişcării au desfăşurat acţiune de informare a populaţiei de pericolul paşapoartelor biometrice, împărţind gratuit sute de broşuri în care este explică pericolul acestora pentru sufletul Creştin şi libertatea societăţii.

sursa: mncbasarabia.org

Târgu-Mureș: Eroii nu mor niciodată!

2012-01-04T06:46:00.001-08:00

Indiferent ce nume am oferi evenimentelor din 1989, o concluzie sigură putem trage: pentru răsturnarea oficiala a regimului comunist și pentru idealul Libertății au murit oameni. Pe aceștia îi numim martiri. Pe aceștia îi numim eroi.

În amintirea acelor eroi care au căzut la Târgu-Mureș în 1989 și a celor originari din județul Mureș răpuși în alte orașe, membri și simpatizanții Noii Drepte filiala Mureș, în seara de 22 decembrie 2011 au depus candele aprinse și au desfășurat un banner cu mesajul “Eroii nu mor niciodată” la troița martirilor revoluției din Piața Victoriei – Târgu-Mureș.

Fie ca exemplul lor să ne călăuzească spre înfăptuirea acelei țări pe care ei o visau în acel decembrie însângerat. Prin noi ei nu vor muri niciodată!

Biroul de Presă al Noii Drepte Mureș

Eroii revoluției din decembrie 1989 comemorați de ND Argeș

2012-01-04T06:45:00.000-08:00

Miercuri 22 decembrie, membrii Noii Drepte Argeș au depus o coroană de flori la monumentul revoluției din decembrie 1989, în piața Vasile Milea din centrul Piteștiului

Ca naționaliști, membrii Noii Drepte cinstesc memoria celor ce și-au dat viața luptând împotriva comunismului. în această categorie intră toți martirii care au murit la revoluție.

Observăm însă cum astăzi la 22 de ani de la căderea regimului comunist, foștii membrii ai PCR ocupă funcții politice importante. Iar spre deosebire de alte state ex-comuniste, România nu a scos înafara legii doctrinele și simbolurile comuniste. Mai grav, o asemenea propunere a fost supusă la vot în Senat, parlamentarii în marea majoritate votând împotriva condamnării prin lege a comunismului.

Însă Noua Dreaptă nu uită sacrificiul celor ce s-au jertfit pentru un viitor mai bun, iar eroii anti-comuniști rămân niște exemple pentru naționaliștii din prezent care le duc idealurile mai departe.

Sursa: Blog ND

Îmbrăcăminte și dulciuri pentru copiii din familiile sărace din Sibiu

2012-01-04T06:42:00.001-08:00

În apropierea sărbătorii nașterii Domnului, la sediul mișcării Noua Dreaptă din Sibiu a avut loc o acțiune de sortare de îmbrăcăminte călduroasă de iarna și pregătirea de pungi cu daruri de Crăciun.

Pachetele cu îmbrăcăminte și dulciuri sunt destinate copiilor cu rezultate bune la învățătură și comportament adecvat în societate, din familiile românești nevoiașe.

Îmbrăcămintea provine din donații ale oamenilor de afaceri sibieni cărora le mulțumim în numele celor pe care îi ajutăm. Iar dulciurile au fost cumpărate din donațiile strânse de membrii Noii Drepte Sibiu.

În speranța unui viitor mai bun pentru o România, când nu va mai fi nevoie de acțiuni asemenea celei prezentate, vă mulțumim încă o dată și acum mai mult decat oricând să fim uniți, să credem în Dumnezeu și în neamul nostru, să luptăm pentru valorile strămoșești. Așa să ne ajute Dumnezeu!

Biroul de Presă al Noii Drepte Sibiu

Crăciunul nu înseamnă shopping

2012-01-04T06:41:00.000-08:00

Noua Dreapta Bucuresti a organizat in seara zilei de 20 decembrie o actiune de sensibilizare a opiniei publice in privinta pervertirii
spiritului Sfintei Sarbatori a Nasterii Domnului prin mercantilizarea excesiva a acesteia si prin mania consumista care a ajuns sa inlocuiasca pentru multi romani semnificatia Craciunului.

Un grup de militanti ai Noii Drepte au distribuit in fata celui mai mare centru comercial din Bucuresti cateva mii de pliante cu mesajul: CRACIUNUL NU INSEAMNA SHOPPING! NU CONFUNDA CUMPARATURILE CU BUCURIA NASTERII MANTUITORULUI HRISTOS!” si au afisat un banner cu acelasi mesaj.

Pentru intreaga crestinatate si cu atat mai mult pentru Romania ca tara ortodoxa, Craciunul este un moment de bucurie sfanta, un timp al valorilor crestine, al familiei, al curatirii sufletesti si al solidaritatii. Pentru sanatatea morala a poporului nostru nu trebuie sa lasam ca valorile autentice sa fie inlocuite cu simple forme frumos colorate dar superficiale.

Biroul de Presă al Noii Drepte

Tecuci: Noua Dreaptă nu uită sacrificiul eroilor revoluției din decembrie 1989

2012-01-04T06:39:00.001-08:00

În data de 17 decembrie a.c. membrii Noii Drepte din Tecuci au desfășurat o campanie de afișaj pentru a le aminti românilor de jertfa martirilor din decembrie 1989, care ar trebui să se gândească dacă sacrificiul tinerilor uciși la revoluție a fost inutil sau nu.

La 22 de ani de la revoluție ne întrebăm unde este libertatea pentru care au murit atâția oameni și constatăm că ne confruntăm cu o criză economică, dar mai ales cu una morală. Mulți sunt cei care comemorează revoluția, dar unii nu mai țin cont de punctul 8 de la Timișoara, conform căruia în noul regim nu vor fi acceptați în funcțiile statului foștii nomenclaturiști comuniști. Însă cei care au confiscat revoluția românilor în acele zile și-au însușit sacrificiul acelor oameni.

Deși cei ce conduc astăzi statul sunt foști comuniști, care se ascund după masca democrației, tinerilor le revine datoria morală de a continua lupta pentru schimbare și pentru aducerea neamului la principiile românismului. Prin această campanie naționaliștii au urmărit și atragerea atenției românilor asupra faptului că fiecare din noi trebuie să luăm atitudine pentru un viitor mai bun.

Dumnezeu să-i odihnească în pace pe cei care au murit în decembrie 1989! Eroii nu mor niciodată!

Sursa: Blog ND

Noua Dreaptă Timișoara i-a comemorat pe eroii din decembrie 1989

2012-01-04T06:38:00.000-08:00

Sâmbătă a avut loc la Timişoara marşul tradiţional al suporterilor bănăţeni în memoria victimelor din decembrie 1989. Celor 2-300 de fani ai echipei Politehnica Timişoara, reuniţi în cadrul asociaţiei Drukeria, li s-a alăturat o delegaţie importantă a filialei locale a Noii Drepte, însoţită de câţiva participanţi activi la revoltele anticomuniste de acum 22 de ani, şi care a dat culoare acţiunii, aducând la marş singurele drapele tricolore.

Marşul a început în jurul orei 18 din Piaţa Maria şi s-a încheiat la Cimitirul Eroilor, cu o depunere de coroane de flori la monumentul unde arde flacăra nestinsă, simbol al idealurilor care i-au animat pe martirii Timişoarei. Au fost făcute scurte opriri în fata Catedralei Mitropolitane, Operei Române şi la Memorialul Revoluţiei, pentru a fi aprinse candele în cinstea victimelor ucise de forţele de represiune. Pe întreg traseul au fost scandate lozinci anticomuniste.

Sursa: FrontPress

PENTRU EUROPA NAŢIONALISTĂ ŞI CREŞTINĂ

2011-12-16T00:38:00.000-08:00

In perioada 10-13 decembrie, cu scopul stabilirii relatiilor mai bune intre fratia nationalista dintre Forza Nuova Italia si Miscarea National-Crestina Noua Dreapta, la Chisinau a sosit reprezentantul Forza Nuova Perugia Alessio Grandolini. Camaradul s-a intalnit cu conducerea Miscarii si cu liderii filialelor, a facut cunostinta cu sistemul de organizare si problemele cu care se confrunta nationalistii din Republica Moldova. In cadrul sedintei de lucru la sediul MNC-ND, Alessio Grandolini a prezentat platforma si obiectivele Norza Nuova, a povestit despre realizarile si problemele cu care se confrunta Nationalistii din Italia, dar si din intreaga Uniune Europeana. Aceasta intalnire a avut un rezultat pozitiv si important, cum pentru dezvoltarea relatiilor intre Norza Nuova si Miscarea National-Crestina Noua Dreapta, atat si pentru dezvoltarea unui Front Nationalist European.

O FLACARA A ROMANISMULUI DIN BASARABIA

2011-12-16T00:37:00.000-08:00

A plecat din viata Leonida Lari, s-a stins inca o flacara a Romanismului din Basarabia. A fost un simbol al luptei pentru Reunificarea Patriei si Neamului Romanesc, a fost un exemplu pentru toate generatiile Unionistilor din Basarabia, a iubit pamantul stramosesc, a luptat pentru libertatea lui jertvind totul, punand in pericol si viata sa. Nu a cedat niciodata, nu a tradat niciodata idealurile sale pentru care a trait. Insa astazi, intreaga Basarabie plange de durere, Leonida Lare nu mai este printre noi.

Marti, 13 decembrie, ziua in care a fost petrecuta in ultimul drum, zeci de militanti ai Miscarii National-Crestine Noua Dreapta din toata Basarabia, membrii Partidului National Român,Veteranii razboiului de pe Nistru, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova dar şi mii de Români Unionisti au participat la ceremonia funerara. Cu lacrimi in ochi, dar si cu mandrie in suflet, pentru ca acest luptatot s-a ridicat de pe pamantul Basarabiei, noi am petrecut pe cea care va ramane mereu un drapel al Romanismului.

Dumnezeu sa odihneasca sufletul Leonidei Lari langa camarazii sai de lupta Grigore Vieru, Ion si Doina Aldea-Teodorovici, Gheorghe Ghimpu si toti stramosii si luptatorii Neamului Romanesc din toate vremurile.

Noua Dreaptă Italia la congresul Forza Nuova

2011-12-16T00:35:00.002-08:00

Sâmbătă 10 decembrie şi duminică 11 decembrie s-a ţinut la Roma al doilea Congres Naţional al mişcării politice Forza Nuova. Astfel la invitatţa lui Roberto Fiore, liderul FN, o delegaţie a Noii Drepte Italia, în frunte cu vice-preşedintele filialei Dan Mircea Cristian, a participat la dezbaterile din cadrul acestui congres. Alături de delegaţia românească au mai participat reprezentanţi ai unor mişcări naţionaliste din Spania, Suedia, Rusia, Franţa şi Irlanda.

FN este o mişcare politică care îşi propune reconstrucţia naţională a Italiei, iar pe plan extern, o colaborare în termeni identitari a popoarelor europene. Dintre obiectivele FN merită amintite lupta împotriva legilor ce susţin avortul, tutelarea familiilor şi încurajarea creşterii demografice, blocarea imigraţiei extra-europene, condamnarea masoneriei şi a sectelor secrete sau lupta împotriva cămătariei legalizate prin intermediul sistemului bancar modern.

ND fiind o mişcare ce doreşte renaşterea identitară şi spirituală a românilor de pretutindeni, având deci unele idei asemănătoare celor de la FN, a dat curs invitaţiei, întărind astfel legătura de prietenie ce există între cele doua mişcări.

Prezentăm în continuare un fragment din discursul ţinut de vice-preşedintele ND Italia în cadrul acestui congres:

„Noi, camarazii români, costrânşi să părăsim pamântul nostru din cauza conjuncturii economiciste ce dirijează lumea, nu putem să nu ţinem cont de idealurile în care credem şi care ne încălzesc inima; cauza oricui luptă pentru propriul popor şi pentru valorile tradiţionale este şi cauza noastră! Astfel se explică colaborarea militanţilor naţionalişti români din Italia cu FN dar şi alianţa dintre organizaţiile noastre la nivel european. Pe viitor ne dorim o mai strânsă colaborare între mişcările noastre în numele valorilor comune ce ne apropie şi a celor ce au cazut pentru acestea, primul dintre toţi fiind Căpitanul nostru, Corneliu Zelea Codreanu”.

Biroul de Presă al Noii Drepte Italia

Noua Dreaptă Timișoara a susținut protestele revoluționarilor din Piața Victoriei

2011-12-16T00:35:00.000-08:00

Revoluţionarii din Timişoara au protestat din nou vineri la prânz în Piaţa Operei din centrul oraşului împotriva guvernului şi a nivelului scăzut de trai al românilor. De data aceasta protestatarii timişoreni au fost susţinuţi de camarazii lor din Arad, Caraş-Severin, Hunedoara, dar şi de o delegaţie a filialei locale a Noii Drepte.

Evenimentul a fost organizat de către primii eroi ai Revoluţiei de la Timişoara din decembrie 1989, reuniţi în Comitetul de Iniţiativă al Liderilor şi Asociaţia 16 Decembrie Timişoara, scrie Ziua de Vest. Acţiunea a fost îndreptată împotriva actualei coaliţii guvernamentale, formată din PDL, UDMR şi UNPR, care prin acţiunile antisociale a dus la demoralizarea şi sărăcirea întregului popor, dar şi a Legii nr. 410 din noiembrie 2011, aprobată de către Parlamentul României, dar contestată de opoziţie la Curtea Constituţională. Legea prevede printre altele suspendarea plăţii indemnizaţiilor luptătorilor în revoluţie remarcaţi prin fapte deosebite pentru anul 2012.

De pe scena instalată în Piaţa Victoriei au ţinut cuvântări în faţa celor aproape 100 de persoane mai mulţi lideri ai revoluţionarilor. Aceştia au anunţat că protestele simbolice vor continua cel puţin până pe 22 decembrie, ziua în care se împlinesc 22 de ani de la fuga Nicolae Ceauşescu.

Deasemenea şi reprezentanţii suporterilor Politehnicii Timişoara vor organiza în a doua jumătate a lunii tradiţionalul marş în memoria victimelor evenimentelor din 1989. Acţiunea va avea loc cel mai probabil pe 17 decembrie, de la ora 18.00, punctul de plecare fiind Piaţa Maria.

Sursa: FrontPress

Ziua Națională sărbătorită la Miercurea Ciuc

2011-12-16T00:34:00.000-08:00

Marșul Unirii la Sfântul Gheorghe

2011-12-16T00:32:00.001-08:00

MIRCEA NICOLAU – PREZENT!

2011-12-13T23:37:00.001-08:00

Luni 12 decembrie, la vârsta de 97 de ani aplecat din viaţă Mircea Nicolau.

Militant neobosit al Mişcării Legionare, Nicolau s-a născut la Bucureşti, în anul 1914, urmînd facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, unde a avut ca profesori pe Nae Ionescu, Mircea Eliade şi Mircea Vulcănescu.

În această perioadă se încadrează în Mișcarea Legionară, în cadrul căreia devine, în 1936, șeful organizației județene Ialomița. În 1938-39, sub dictatura lui Carol II, activează clandestin în reţeaua de sprijina Comandamentului de prigoană, constituind legături cu structurile din întreaga țară. Începând din ianuarie 1939, este alături de Horia Sima, coordonatorul Comandamentului clandestin, pe care îl găzduiește și îl conduce la diverse gazde, până în martie, când acesta iese din țară pe la frontiera cu Iugoslavia.

Martie 1939. Mircea Nicolau este arestat dar este eliberat din lipsă de probe, după care preia în clandestinitate conducerea organizației Corpului Răzleți din Mișcarea Legionară. În octombrie 1940, în timpul Statului Național Legionar este numit șef al Poliției în regiunea Oltenia.

După evenimentele din 20-24 ianuarie 1941, Mircea Nicolau este condamnat la moarte în contumacie de regimul antonescian. Arestat în iunie 1941, este rejudecat și condamnat la 20 ani de muncă silnică.

Este eliberat în 1946, iar în 1947 participă la organizarea Rezistenței Naționale Anticomuniste, alături de comandantul legionar Nicolae Petraşcu. Prins în 1948, este condamnat la munca silnică pe viață. Cunoaște calvarul închisorilor comuniste, fiind tratat de autoritățile represive ca un element periculos pentru sistem. Se remarcă prin ţinuta sa demnă şi inflexibilă în faţa torţionarilor.

Eliberat în 1964, la amnistierea generală a detinuților politici, i se propune în nenumărate rânduri colaborarea cu organele Securităţii, în schimbul posibilităţii de a lucra în învăţământ. Refuzul său constant îl va costa până la pensionare statutul de muncitor necalificat, cu excepţia câtorva ani de muncă de contabilitate, dar şi o condamnare de drept comun, în baza unei înscenări ordinare a Securităţii, practică folosită ades în anii ceauşismului contra celor care nu acceptau colaborarea cu organele represive.

Încă din primele zile ale lui 1990, se remarcă activ în acțiunile de recoagulare a legionarilor dispersați de cele 5 decenii de dictatură și persecuții. În 1992 a înfiinţat Partidul “Noua Românie Creştină”, dizolvat în 1994, cu ocazia comasării cu Partidul “Pentru Patrie”. Din 1995 a fost președintele Fundației „Prof. George Manu”. A susținut multe conferințe și simpozioane publice, conducînd până de curând revista lunară “Permanențe”.

MIRCEA NICOLAU – PREZENT!

1 DECEMBRIE LA CHIŞINĂU

2011-12-05T03:03:00.000-08:00

În data de 1 decembrie, în Chişinău, cât şi în celelalte colţuri ale Pământului Românesc s-a sărbătorit cu mare mândrie Ziua Marii Uniri de la 1918, când toţi românii s-au unit sub o singură suflare, sub un singur tricolor.

Pentru militanţii Mişcării Naţional-Creştine Noua Dreapta, sărbătoarea zilei naţionale a tuturor românilor s-a început tradiţional cu o slujbă religioasă la Mănăstirea Sf. Apostol Andrei din or. Durleşti, mun. Chişinău.

După slujba bisericească a urmat o depunere de flori la monumentul lui Ştefan Cel Mare şi Sfânt şi la mormintele Membrilor Sfatului Ţării care au votat Unirea.

La ora 16.30, peste 100 de naţionalişti s-au adunat în faţa Univ. Pedagogice Ion Creangă, de unde au pornit marşul pentru Unitatea Naţională. În cadrul marşului a fost desfăşurat un tricolor de 200 metri care a unit în jurul său pe toţi cei adunaţi. În timpul marşului, manifestanţii au scandat lozinci unioniste, chemând populaţia la Unitate Naţională şi Unire. De asemenea trecând prin faţa Ambasadei Rusiei şi Ungariei, manifestanţii au scandat „Rusia nu uita-Basarabia nu-i a ta; Harghita, Covasna Pământ Românesc”.

Marşul s-a încheiat în scuarul Teatrului Naţional de Operă şi Balet, urmat de o horă a unirii şi discursuri ţinute de liderii Mişcării Naţional-Creştine Noua Dreaptă şi Partidul Naţional Român.

1 DECEMBRIE LA ORHEI

2011-12-05T02:33:00.000-08:00

În data de 1 decembrie, Ziua Naţionala a tuturor românilor, militanţii Mişcării Naţional-Creştine Noua Dreaptă, împreună cu preoţii din cadrul Mitropoliei Basarabiei şi circa 100 de Români au sărbătorit ziua Marii Uniri de la 1918, în centrul Orheiului în faţa monumentului lui Vasile Lupu.

Mitingul s-a început cu intonarea imnului naţional "Deşteaptăte Române" cântată de întreaga mulţime adunată. După care a urmat un Te-Deum în memoria tuturor eroilor care au luptat pentru unirea Patriei, ţinut de un sobor de preoţi în frunte cu Părintele Sergiu Aga. Cei circa o sută de români unionişti adunaţi la manifestaţie s-au rugat pentru Unirea Tării aprinzând lumânări pentru sufletele tuturor celor care şi-au jertfit viaţa pentru România Mare.

După slujba religioasă au urmat discursuri şi un recital de poezii.Părintele Sergiu Aga, în discursul său adresat celor adunaţi a spus: „Basarabia plânge fraţi români pentru că împotriva propriei dorinţe a fost din nou despărţită de surorile sale: Transilvania şi Ţara Românească. Aceiaşi soartă o împărtăşeşte şi o parte din Bucovina, însă adevăraţii români nu au uitat şi nu vor uita că dincolo de graniţe şi piedici „suntem români şi punctum”! Dea Domnul ca noi românii să fim mai întâi de toate uniţi în cuget şi lucrare ca prin acestea să înfăptuim Unirea. La mulţi ani români! La mulţi ani România!”

În această zi, participanţii la manifestaţie s-au unit într-un suflet, într-un ideal naţional, iar prezenţa tricoloarelor au încălzit inimile tuturor celor ce cu bucurie dar şi cu tristeţe şi lacrimi în ochi au sărbătorit Ziua Marii Uniri.

Marşul Memorial „Corneliu Zelea Codreanu”

2011-12-05T02:15:00.000-08:00

Duminică, 27 noiembrie, ca şi în anii precedenţi, Noua Dreaptă a organizat Marşul Memorial „Corneliu Zelea Codreanu”.

Marşul s-a desfăşurat pe traseul Bucureşti - Pădurea Tâncăbeşti, până la locul în care, în noaptea de 29-30 noiembrie 1938, Corneliu Zelea Codreanu şi alţi 13 fruntaşi ai Mişcării Legionare au fost ucişi mişeleşte din ordinul regelui Carol al II-lea, intrând în eternitate ca martiri ai Neamului şi mucenici ai lui Hristos.

Evenimentul s-a încheiat la troiţa ridicată spre cinstirea memoriei celor 14 martiri. Au participat peste 200 de militanţi ai Noii Drepte, rostind cuvântări omagiale lideri de filiale, reprezentanţi ai Mişcării Naţionaliste Forza Nuova din Italia, Sergiu Laşcu, liderul Mişcării Naţional-Creştine Noua Dreaptă din Basarabia, precum şi Tudor Ionescu, liderul Noii Drepte.

În cadrul manifestaţiei, la Troiţa în memoria celor 14 Legionari căzuţi, un grup de camarazi din filiala Chişinău, Ungheni, Cimişlia, Constanţa, Sibiu, au depus primul legământ, intrând în marea familie Legionară.

După 73 de ani de la asasinarea Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu, ideile acestuia şi crezul Legionar încă mai este actual, iar cu fiecare zi cresc rândurile Gărzii de Fier.

CĂPITANUL – PREZENT!

Tudor Ionescu, liderul Noii Drepte: Ne facem partid şi intrăm în circul politic!

2011-11-29T09:44:00.000-08:00

- Ce program aveţi de Ziua Naţională?

- Noua Dreaptă va organiza cel puţin patru manifestări dedicate Zilei Naţionale. La Miercurea Ciuc, la Sfântu Gheorghe, în al doilea stat românesc, Republica Moldova, la Chişinău, şi în Italia, la Roma.

- De ce v-aţi orientat în acest an taman în centrul ţării, exact în Ungurime, cum se zice?

- Aşa am hotărât noi, ca la aniversarea a 93 de ani de la Marea Unire, Ziua Naţională să fie sărbătorită în centrul ţării.

- Puteaţi şi la 94, şi la 95, şi la 100 de ani. Care era diferenţa?

- Slavă Domnului, populaţia majoritară în Transilvania este românească. Am fost anii trecuţi la Sfântu Gheorghe, la Târgu-Mureş, anul acesta vom merge la Miercurea Ciuc şi aşa mai departe, în fiecare an prin tot Ardealul. La Cluj, anul viitor, la Alba-Iulia peste doi ani.

- Care va fi programul la Miercurea Ciuc?

- Vom participa la slujba religioasă de la Monumentul Ostaşului Necunoscut şi vom depune coroane de flori.

- Se pare că aveţi o mică problemă: Organizaţia celor 64 de comitate din Ungaria a cerut o reacţie în forţă la manifestarea pe care o organizaţi.

- Mişcarea tinerilor din cele 64 de comitate este o mişcare înregistrată în Ungaria, n-are nici o treabă cu teritoriul României. Şeful acestei organizaţii este persona non-grata în mai multe state din Europa şi Canada şi nu mai are ce căuta nici în Serbia şi nici în Slovacia. Din păcate, autorităţile din România nu au luat încă nici o măsură în ceea ce-l priveşte.

De doi ani încoace, manifestările organizate pe teritoriul ţării noastre de această mişcare din Ungaria au fost cât se poate de provocatoare şi jignitoare. În 2010 au aniversat intrarea lui Miklos Horthy în Miercurea Ciuc, ca urmare a Diktatului de la Viena şi au organizat totul cu autorizaţie de la primarul Robert Raduly, cu avizul reprezentantului guvernului, prefectul, în condiţiile în care nici măcar în Ungaria nu este permisă comemorarea lui Horthy. Iată că în România se poate şi se întâmplă chiar cu voia reprezentantului guvernului în teritoriu. Prefectul a declarat că este deschis libertăţilor de exprimare şi sunt curios să vedem dacă şi anul acesta îşi va menţine punctul de vedere.

- Aveţi autorizaţie?

- Nu este necesară, deoarece este ziua tuturor românilor şi noi mergem să o sărbătorim în România, nu mergem la Kiev sau în altă parte. Considerăm că este cât se poate de firesc să ne bucurăm de acest lucru într-o zi care trebuie să ne unească, o zi care este o sărbătoare comună, cu un caracter unificator.

- Vă revendicaţi ca fiind continuatorii mişcării legionare?

- Noi, ca mişcare naţionalistă, preluăm tot ce a fost mai bun în decursul istoriei pentru acest popor. Şcoala Ardeleană, Partidul Naţional din Moldova, Avram Iancu, Bălcescu, Eminescu sunt astfel de exemple şi ajungem în perioada interbelică, perioadă în care cea mai prolifică mişcare în construcţii şi idei a fost Mişcarea Legionară. Apoi, chiar şi după război, am avut modele în rezistenţa anticomunistă din munţi, viitorii deţinuţi politici care au umplut închisorile din România. Din toate acestea avem multe de învăţat

-N-am prea văzut să întreprindeţi în aceşti ani acţiuni împotriva unor politicieni care au luat decizii cu un profund caracter antinaţional.

- Noi am… amendat prin comunicate în repetate rânduri. Şi aici vorbesc de o campanie pe care am promovat-o atunci când am atras atenţia, fără să ne impunem punctul de vedere, că intrarea în Uniunea Europeană va determina un dezastru. Ceea ce s-a şi adeverit.

- Vă canalizaţi totuşi pe nişte zone foarte înguste de acţiune. Mişcarea legionară a fost creaţia unor intelectuali de marcă ai României. Unde vă sunt acum mentorii?

- Din păcate, n-m reuşit încă să generăm acea elită intelectuală în aceşti ani, probabil pentru că suntem o generaţie foarte tânără, probabil pentru că încă membrii noştri n-au ajuns la un anumit statut social, la o realizare profesională care să le permită acest lucru de a-şi pune amprenta asupra generaţiei lor. Avem însă membri care promit.

- Există suspiciuni că faceţi jocurile puterii prin mişcările pe care le realizaţi; exact în momentele în care ba se taie din lefuri, ba sunt lăsaţi oameni pe drumuri, apăreţi şi voi cu câte-o acţiune menită să abată atenţia opiniei publice de la problemele reale ale societăţii. Credeţi că prin acţiunea de la 1 Decembrie nu veţi crea o diversiune?

- Din câte ştiu, actuala putere este în cârdăşie cu UDMR. Nu văd cum cum le-am putea face acest joc. Atâta vreme cât discutăm despre declaraţii cu un caracter antistatal şi antinaţional din partea lor, eu cred că, de fapt, nu mai avem ce discuta. Aceşti oameni nu pot fi prietenii noştri. Până acum nu am abordat anumite teme sociale, politice, pentru că suntem un ONG, nu avem statut de partid poltic şi n-ar fi corect din partea noastră să generăm nişte aşteptări.

- Tocmai au fost nişte proteste la Universitate, adică în mediul din care proveniţi. Aţi reacţionat în vreun fel?

- Nu, n-am luat atitudine, am aflat prea târziu şi ne canalizaserăm deja toate forţele pentru evenimentele de la 1 Decembrie. Din păcate, la structura şi la logistica pe care le avem nu putem acoperi mai multe sfere de acţiune.

- Cum rezistaţi financiar?

- Ne autofinanţăm.Tot ce facem facem din propriile buzunare, din salarii sau din afacerea fiecăruia.

- Mai toate partidele din România au fost infiltrate de foşti securişti. Cum stă Noua Dreaptă la acest capitol? V-aţi asigurat protecţia?

- Nu şi nici n-avem de gând. N-avem nimic de ascuns şi dacă eventualii ofiţeri acoperiţi vor să se înscrie îi aşteptăm cu interes căci şi banii lor sunt buni la cotizaţie. Să-şi aducă aportul la mai binele României, s-o facă alături de noi; dacă vor să militeze în conformitate cu ideile noastre naţional-creştine, sunt liberi să facă acest lucru.

- N-aţi fost ”momiţ ” niciodată pentru a face diverse jocuri politice?

- Avem contacte cu tot ceea ce înseamnă sfera socială şi politică. Nu vreau să ascund, am primit diverse propuneri pentru a deveni aripa politică de tineret din diverse structuri politice, însă am decis să ne urmăm în continuare calea. Nu vă pot da nume şi aş prefera ca discuţiile pe care le-am purtat pe această temă să rămână aşa cum au fost, cu caracter privat. Când va fi momentul, ne vom genera propria aripă politică, ce ne va reprezenta în totalitate, fără imixtiuni din exterior.

- Sunteti catalogaţi drept extremişti…

- Suntem poate cea mai non-extremistă organizaţie din România în raport cu partidele ce conduc acum ţara. Sunt partide antinaţionale şi anticreştine. Au umilit România şi au adus-o în halul în care o vedem cu toţii astăzi. Nu putem fi mai extremişti decât ei.

- Din câte ştiu, ultranaţionalismul e repudiat în Europa. Ce şanse mai are el în România?

- Normal că nimeni nu va vedea cu ochi buni o conducere statală naţionalistă. Însă este singura variantă de a-ţi negocia cu demnitate parteneriatul cu Europa. Trebuie să arăţi că ştii ce vrei, că ai ceva de oferit şi că eşti demn. Altfel vei fi o slugă şi o piaţă de consum. Poate că multe dintre ţările Uniunii se vor trezi şi vor înţelege că actualul proiect este sortit eşecului.

- Revenind la 1 Decembrie, ce veţi face dacă vor exista contramanifestaţii la Miercurea Ciuc?

- În măsura în care unii vor înţelege să vicieze atmosfera sărbătorii naţionale, atunci organele statului să-şi facă datoria! Vor fi chemate să intervină şi să restabilească ordinea. Noi n-am mers, de pildă, niciodată la Budapesta să organizăm contramitinguri, să revendicăm Factiumul, că Unirea de la 1 Decembrie s-a făcut până la Tisa. Noi nu ne putem substitui forţelor de ordine şi nu ne vom angaja în nici un fel de altercaţie verbală. Vrem să decurgă totul civilizat, să ne bucurăm de această sărbătoare, împreună cu cetăţenii români de origine maghiară.

- Care este relaţia mişcării cu Biserica Ortodoxă?

- Una excepţională. Cu toţii , prin botez, suntem fiii Bisericii. Este, dacă vreţi, relaţia mamă-fiu. Biserica Ortodoxă este într-un fel mama noastră.

- Care este finalitatea acestei mişcări?

- Deocamdată punem piatră peste piatră. Vrem să ajungem la o Românie a moralităţii şi a normalităţii. Trebuie să schimbăm această clasă politică pentru a face loc unei generaţii de politicieni care să pună mai presus de orice interesul naţional. Aşa cum am mai spus, vom intra şi noi în circul politic, însă după ce vom avea ce să le oferim românilor cu adevărat. Până atunci, ne vom continua seria de acţiuni cu caracter naţional şi creştin. În Harghita şi Covasna vom insista pe faptul că teritoriul este românesc, că fac parte dintr-un stat naţional, unitar şi indivizibil. Venim să atragem atenţia asupra debandadei din judeţele respective, lăsate la mâna unor grofi locali din UDMR, PCM şi PP din Transilvania. Mai grav, putem vorbi de o excluziune socială a românilor de acolo, care în propria ţară nu se mai pot angaja dacă nu cunosc limba maghiară; s-a ajuns la acte de umilinţă extremă. Şi ar trebui să ne întrebăm cât de slabi suntem în această privinţă şi ce ar trebui să facem pentru soarta lor şi a noastră!

Sursa: Cotidianul

Corneliu Codreanu, intemeietorul Miscarii Legionare, omagiat de NOUA DREAPTA la Tancabesti (FOTO+VIDEO)

2011-11-29T09:42:00.001-08:00

Noua Dreaptă a organizat duminica aceasta cea de a 13-a ediţie a Marşului Memorial Corneliu Codreanu, prilejuit de împlinirea a 73 de ani de la asasinarea mişelească a fondatorului naţionalismului creştin românesc, din ordinul regelui trădător Carol al II-lea.

Marşul a început la periferiile Bucureştiului şi a avut ca punct terminus troiţa din Pădurea Tâncăbeşti, ridicată aproape de locul în care, în noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, Corneliu Codreanu şi alţi 13 fruntaşi ai Mişcării Legionare au fost sugrumaţi de jandarmi şi împuşcaţi în spate, pentru a simula fuga de sub escortă. În acest fel, toţi au intrat în eternitate ca martiri ai Neamului si mucenici ai lui Hristos.

La eveniment au participat militanţi ai Noii Drepte din mai multe filiale din România şi Basarabia, dar şi camarazi italieni de la Forza Nuova.

Sursa: FrontPress.ro

Parastas în memoria tuturor legionarilor căzuți

2011-11-24T23:59:00.001-08:00

În data de 21 noiembrie, Sf. Arhanghel Mihail şi Gavriil (pe stil vechi), militanţiiMişcării Naţional-Creştine Noua Dreaptă, au organizat un parastas în memoria tuturor legionarilor căzuţi sau morţi în credinţa legionară, pentru toţi eroii neamului şi ostaşii Români care şi-au dat viaţa pentru eliberarea şi apărarea Patriei.

Nu întâmplător a fost aleasă această zi, Sfântul Arhanghel Mihail este apărătorul şi patronul ceresc al Mişcării Legionare. Sub steagul Arhanghelului dreptăţii mii de luptători au luptat pentru Credinţă, Neam şi Patrie. Căzând în lupte sau în suferințe în închisorile comuniste Legionarii lui Hristos au dus Crucea până la capăt slăvind pe Dumnezeu şi cerând puterile de la Arhanghelul Mihail conducătorul Legiunilor cereşti. Iar astăzi exemplul lor ne serveşte un îndreptar în viaţa Legionară, căci doar prin Credinţă şi Dragoste putem să biruim.

Biroul de Presă al Mișcării Național-Creștine Noua Dreaptă

SURSA: MNCBasarabia.org

Conferinţa raională a Filialei Ungheni al Partidului Naţional Român

2011-11-17T21:46:00.000-08:00

Joi, 17 noiembrie, în or. Ungheni, a avut loc Conferinţa filialei raionale Ungheni al Partidului Naţional Român. La Conferinţă a fost prezentă şi conducerea Partidului în fruntea cu Preşedintele d-nul Ciubotaru Valeriu, Prim-vicepreşedintele Sergiu Laşcu, Preşedintele organizaţiei de Tineret Ion Botnari şi Preşedintele organizaţiei de Femei Stella Popa.

În cadrul Conferinţei au fost discutate obiectivele şi programul Partidului Naţional Român, tactica şi metodele de acțiune, pregătirea membrilor şi dezvoltarea Filialei Ungheni a PNR.

Conferinţa a început cu o rugăciune rostită de toţi cei adunaţi, după care a luat cuvântul d-nul Mihai Goian Preşedintele filialei, care a menţionat importanţa luptei naţionale pentru existenţa şi viitorul Neamului Românesc pe pământul românesc al Basarabiei. A luat cuvântul şi Preşedintele Partidului Naţional Român Valeriu Ciubotaru care a vorbit despre scopurile principale ale partidului şi obiectivul fundamental al acestuia - Unirea cu Patria Mama România. Prim-vicepreşedinte PNR Sergiu Laşcu în cuvântarea sa a menţionat că Partidul Naţional Român nu este pro-român ci un partid UNIONIST, PNR nu doreşte apropierea poziţiilor Republicii Moldova de România ci REUNIFICAREA Patriei Române.

Deligaţii, au ales organele de conducere ale Filialei raionale Ungheni şi au reales în funcţia de Preşedinte pe d-nul Mihai Goian, în funcţia de Prim-vicepreşedinte al filialei a fost ales d-nul Gheorghe Ciobanu, iar Secretarul filialei a devenit d-na Raisa Goian.

Totodată în cadrul Conferinţei a fost fondată Organizaţia de Tineret al Filialei Ungheni a PNR. Preşedintele Organizaţiei de Tineret a fost ales d-nul Victor Rusu, iar în funcţia de vicepreşedinţi au fost aleşi Negru Ion, Crăciug Grigore şi Reaboi Andrei.

Preşedintele nou ales al organizaţiei de Tineret al filialei Ungheni, în discursul său a menţionat importanţa implicării tineretului în lupta pentru idealurile naţionale şi apropierea clipei de reîntregirea Patriei. Ion Botnaru, Preşedintele Organizaţiei de Tineret al Partidului Naţional Român, a salutat fondarea noii organizaţii şi a menţionat importanţa educării tineretului în spirit Naţional şi Creştin. Totodată, Ion Botnaru a subliniat faptul că în lupta în care a intrat Partidul Naţional Român nu poate să existe compromisuri, iar membru Partidului poate fi doar cel care cu adevărat crede în Dumnezeu, în misiunea Neamului Românesc şi în biruinţa noastră.

La final a luat cuvântul Preşedintele Organizaţiei de Femei Stella Popa, care a vorbit despre spiritul camaraderesc şi unitate frăţească care trebuie să unească pe toţi membrii al PNR. De asemenea, Stella Popa, a subliniat că în orice început trebuie sa existe dragoste, asa cum ea uneste orice cuplu, asa trebuie sa ne uneasca cu neamul nostu, daca ea nu exista, daca noi nu ne vom iubi Neamul, Credinta şi Patria, nu vom mai exista ca entitate. Pentru a izbuti în luptă, dragostea este prima armă care trebuie purtată în fiecare inimă.

BIROUL DE PRESĂ AL PARTIDULUI NAŢIONAL ROMÂN

2011-11-17T21:07:00.003-08:00

Scurtă introducere în doctrina Naţional-Creştină

2011-11-14T14:09:00.001-08:00

Doctrina naţional-creştină presupune o viziunea asupra societăţii axată pe trei piloni fundamentali: Dumnezeu, Neam şi Ţară. Naţionalism sincer si creştinism pur.

Concepţia naţional-creştină afirmă simbioza dintre ortodoxie şi naţiune, fiind un curent care consideră ortodoxia elementul central al românismului, adepţii acestui curent militând pentru o societate şi un stat fundamentate pe valori creştine. Să fie clar pentru toţi că valori creştine nu este totuna cu stat teocratic!

Naţionalismul, mai ales în forma sa etnicistă, este singura ideologie care are anumite similitudini cu doctrina creştinismului răsăritean: o concepţie organică asupra societăţii, preeminenţa comunităţii asupra indivizilor, rol important acordat tradiţiei.

“Nu poţi să crezi în Dumnezeu decît dinlăuntrul etniei şi a patrie tale. Trebuie să stai cu picioarele pe ceva particular. Nu cred că există o contradicţie între sentimentul naţional şi credinţa în Dumnezeu. [...] Ortodoxia este mai puţin docilă la această campanie de sterilizare religioasă a cetăţenilor Europei. Ortodoxia este încă vie. [...] Ortodoxia este privită ca o fortăreaţă care nu se lasă cucerită.” – spunea Sorin Lavric, în emisiunea “Actualitata credinţei”, din 27 ianuarie a.c., de la Radio România Actualităţi. Problema intervine însă atunci cînd iubirea de patrie e mai puternică decît iubirea de Dumnezeu.

Unele cercetări au evidenţiat legătura strânsă dintre confesiune şi naţionalitate pe tot parcursul Evului Mediu românesc şi rolul important jucat de Biserică în păstrarea identităţii naţionale. Conform acestor studii, în mentalul colectiv al acelor vremuri, român era sinonim cu ortodox, religia răsăriteană fiind o caracteristică a naţionalităţii, alături de limbă, origine, tradiţii etc.

Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea ia naştere în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, o concepţie care afirma simbioza dintre ortodoxie şi naţiune şi care considera religia răsăriteană unul dintre elementele definitorii ale neamului românesc. Pornind de la premisa simbiozei dintre religie şi naţiune, naţional-creştinismul consideră că un stat care ignoră religia şi o societate fără valori creştine sunt condamnate la disoluţie. Această concepţie va renaşte în prima jumătate a secolului XX în cercurile intelectuale, sub forma ortodoxismului cultural, iar în final va cunoaşte şi forma sa politică prin intermediul Mişcării Legionare.

“Naţiunea toată se va grupa împrejurul Bisericii, spre a forma un întreg perfect, ca omul compus din trup şi suflet. Trupul fără suflet putrezeşte, sufletul fără trup iese din lumea aceasta şi trece în alte sfere. În lumea aceasta omul nu poate exista decât prin combinarea într-una a sufletului cu corpul. De aceea naţiunile fără religie nu pot prospera. Spre a prospera în cele materiale trebuie a progresa în cele morale, unde rangul întâi îl are religia şi Biserica, care trebuie cultivate odată cu ştiinţa şi cu cultura naţională” (episcopului Melchisedec al Romanului). Sunt sintetizate aici principalele elemente care alcătuiesc concepţia naţional-creştină: ideea simbiozei organice, analogă celei dintre suflet şi corp, dintre creştinism, pe de o parte, şi naţiune, stat, societate, pe de altă parte; legătura dintre progresul material şi religie şi afirmaţia conform căreia societăţile fără religie sunt condamnate la stagnare materială.

“Există deci şi un naţionalism prin care, practicîndu-l cu credinţă, nu ne pierdem mântuirea, chiar dacă nu el propriu-zis ne mantuieşte, ci credinţa, spiritul creştin cu care îl infuzăm. Naţionalismul în sine luat, nici nu mântuie, nici nu pierde. Dar în practică orice naţionalism sau mântuie, sau pierde, după cum este străbatut de credinţa creştină” (Dumitru Stăniloae).

Autor: Remus Tanasă-ND Italia

MNC-ND DOI ANI DE LUPTĂ

2011-11-14T00:23:00.001-08:00

Camarazi, pe data de 12 noiembrie 2009, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a înregistrat Asociaţia Obşetească Mişcarea Naţional-Creştină. În aceşti doi ani am trecut prin multe, multe am realizat, mai multe aş dori să realizăm. Au fost doi ani de luptă grea, trecute nu doar prin clipe frumoase, dar şi prin trădări, intrigi şi bârfe. Dar am rezistat, rezistăm şi vom rezista. De la început eram doar şapte, acum suntem peste 500, mâine vom fi mii.

Aceşti ani au fost pentru noi toţi o experienţă importantă, deoarece Mişcarea Naţionalistă din Basarabia a trecut dintr-o formă haotică într-o formă organizată. Unificând forţele cu Noua Dreaptă, noi am putut să formăm o Organizaţie Naţionalistă unită - Mişcarea Naţional Creştină Noua Dreaptă.

Nu a fost uşor să facem primii paşi, deoarece tinereţea noastră a trecut pe baricadele luptei anti-comuniste şi nici unul din noi nu a avut o experienţă de activitate într-o organizaţie oficial înregistrată cu statut juridic. Însă naiv este acela care crede că reunificarea patriei poate fi realizată de la sine sau lipind stickere şi afişe prin oraş. Pentru a realiza idealul naţional este nevoie de unitate, organizare şi disciplină. Cea din urmă este un punct slab pentru tinerii de azi, căci, în aceşti doi ani, mulţi tineri lipsiţi de disciplină, primind o pedeapsă disciplinară şi supărându-se, părăseau organizaţia sau chiar porneau împotriva Mişcării.

În doi ani de zile noi am realizat multe: am ridicat o Biserică şi două clopotnițe,am oferit ajutor voluntar la diferite lucrări la zeci de Biserici, am restabilit zeci de morminte ale Eroilor Armatei Române şi a personalităţilor marcante, am participat la săpături arheologice, am oferit ajutor voluntar pentru copii cu dezabilităţi şi bătrâni, am organizat conferinţe, adunări instructive şi zeci de acţiuni unioniste în mai multe oraşe a Basarabiei, chiar şi acolo unde încă ieri se credea că este imposibil să organizezi o acţiune unionistă (ca exemplu oraşul Bălţi, unde majoritatea din populaţie sunt anti-români), am răspândit gratuit peste 15 000 de cărţi şi reviste româneşti cu caracter unionist, naţional şi creştin în toată Basarabia, în sudul Basarabiei (Ucraina) şi Transnistria, am colectat arhivele organizaţiilor de dreapta din Basarabia ce au activat în perioada 1918 – 1940 (cu arhivele colectate de noi se folosesc astăzi şi adversarii noştri), la fel şi memoriile deportaţilor şi a represaţilor, am organizat tabere naţionaliste, tabere creştine, marşuri şi promovarea cultului eroilor etc. Dar această mică parte a realizărilor MNC-ND nu este nicidecum deajuns pentru a realiza reunificarea Patriei.

Însă nu pot ignora problemele mai puţin plăcute. Pe tot parcursul activităţii noastre, noi am fost atacaţi, bârfiţi, înjuraţi şi provocaţi. Într-o ţară în care majoritatea populaţiei sunt anti-români, este clar că orice organizaţie unionistă va fi marginalizată. Noi am fost corecţi cu toţi, chiar şi cu adversarii, însă ei cu noi nu s-au comportat corect. Nici un om nu poate prezenta măcar un articol sau manifest în care noi am atacat pe cineva, în schimb, împotriva noastră a fost desfăşurată o campanie de defăimare a imaginii organizaţiei şi conducerii Mişcării. Acum este clar că această campanie a fost un act bine pregătit şi pus la punct în birourile securităţii moldovenești.

Primele atacuri au venit din partea PCRM, care ne-au acuzat că suntem o organizaţie extremistă creată de Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă. Mai târziu, tot comuniştii ne-au acuzat că suntem o organizaţie creată de securitate şi lucrăm pentru Vlad Filat. Apoi, iarăşi comuniştii, ne-au acuzat că suntem creatura SRI-ului Românesc. Imediat după comunişti, MNC-ND a fost atacată de o mulţime de organizaţii moldoveniste, anti-române, socialiste, antifasciste, dar şi de neo-naziştii ruşi. Toţi ca unul strigau în acelaşi glas că suntem agenţii SRI-ului, că suntem pregătiţi în lagărele speciale de pregătire în munţii României, că primim finanţare din România, pregătim lovitura de stat şi vrem să distrugem Republica Moldova.

De obicei, în Basarabia, atunci când o persoană are o atitudine şi îşi ia asupra sa o responsabilitate, reuşind să facă ceva, acesta este imediat acuzat că ar fi un agent al securităţii. Evident că liderul Mişcării Sergiu Laşcu nu a fost o exceptie. Absurditatea şi banalitatea acestor acuzări este clară, mai ales că doar un agent al securităţii poate cunoaşte pe celălalt agent. De aici rezultă că dacă nici deputaţii din Parlamentul ţării nu au dreptul să afle numele agenţilor securităţii, de unde poate cunoaşte acest lucru un cetăţean simplu? Sunt doar două răspunsuri, persoana care acuză pe cineva că are legături cu securitatea singur este un securist ori un provocator, sau acesta este un prost uşor manipulat care nu înţelege că prin intermediul lui forţele anti-naţionale slăbesc poziţiile unioniste.

La fel de absurde sunt şi acuzările că Laşcu are legături cu Partidul Naţional Bolşevic, cu neo-naziştii ruşi, Liga Tineretului Rus, cu FSB-ul rusesc şi SBU ucrainesc. Unii oameni, care nici măcar nu au participat la evenimentele din 7 aprilie, îl acuză pe Sergiu Laşcu că nu a fost arestat şi maltratat, ci a stat acasă tot acest timp, iar dosarul a fost fabricat de securitate special pentru al prezenta pe acesta ca un erou. Din aceste afirmaţii prosteşti rezultă că fraţii Ursu, Noroc Ion şi alţi băieţi care au stat cu el într-o celulă sunt doar mincinoşi, iar deputatul Butmalai şi Anatol Matasaru, împreuna cu care printre ultimii au fost transportaţi din comisariatul general la închisoarea №13, au văzut o fantomă?! Nu cred că acest subiect mai are nevoie de comentarii în plus.

Cu durere, nu pot neglija viclenia celor ce se declară români sau unionişti. Văzând creşterea masivă a rândurilor Mişcării Naţional-Creştine Noua Dreapta, unele grupuri unioniste, care nici nu merită să fie numite, spre ruşinea lor, au desfăşurat şi ei o campanie împotriva organizaţiei noastre, cu scopul de a face dezbinări între membrii Mişcării şi de a slăbi poziţiile MNC-ND. Un alt grup, care se declară „creştin”, iese la acţiunile sale cu steagurile imperiale ruseşti şi depun coroane la Ambasada României, declarând că România este un stat mort şi românii din Basarabia nu vor unirea cu ea, iar în acelaşi timp se declară urmaşii lui Corneliu Zelea Codreanu, de mai multe ori au încercat să ne provoace, ne-au atacat şi ne-au acuzat că nu suntem Creştini, că suntem securişti etc. Să rămână pe sufletul lor, însă vreau să aduc aminte acestor „creştini” cuvintele Mântuitorului: „Nu judeca şi nu vei fi judecat”. Cine este vrednic de a judeca măsura creştinătăţii noastre? Nimeni! Doar Dumnezeu ştie sufletul nostru! Atunci ce drept au aceşti „creştini” să judece pe cei cu care nici nu au vorbit vreodată? Sau ei au uitat că bârfa este şi ea un păcat?

Este evident că împotriva MNC-ND este desfăşurată o campanie de defăimare a imaginii noastre cu scopul de a ne distruge, în care sunt implicaţi, cu sau fără de voie şi din prostie, mai multe organizaţii. Ca dovadă că această campanie este planificată la cel mai înalt nivel serveşte şi raportul Şefului Serviciului de Informaţie şi Securitate al Republicii Moldova în Parlamentul din 14 aprilie 2011, în care acesta a declarat: „De menţionat că informaţiile operative ale SIS, din perioada de referinţă, privitor la Mişcarea Naţional Creştină indică faptul că liderul acestei mişcări, în perioada anilor 2002-2008 a fost implicat în diferite activităţi de creare şi dirijare a grupurilor radicale ce se axau pe promovarea ideilor panslavone”. Nu cred că SIS a comis această greşeală întâmplător. Sergiu Laşcu conduce grupul Naţionaliştilor Români începând cu 2005, iar începând cu 15 martie 2007 acesta conduce Cuibul Legionar „Basarabia” şi Mişcarea Legionară din Basarabia. Sigur că securitatea moldovenească este la curent cu acest lucru, mai ales că este foarte uşor de a afla aceasta de pe site-ul oficial al Mişcării (www.mncbasarabia.org)! La fel, în raportul său din 14 aprilie 2011 în Parlament, Procurorul General a declarat că Sergiu Laşcu este găsit vinovat în participarea activă la dezordinea în masă din 7 aprilie. Subliniez că declaraţie este făcută pe 14 aprilie 2011, iar sentinţa judecătoriei a fost pronunţată abia pe 2 iunie 2011!!! E o încălcare gravă a prezumţiei nevinovăţiei şi un exemplu clar de falsificare şi implicare cu scopul de a influienţa asupra judecăţii, nemaivorbind despre faptul că Procuratura nu a prezentat nici o dovadă a vinovăţiei lui Laşcu, iar judecata s-a desfăşurat cu încălcări grave a normelor procesuale, plus la toate, Sergiu Laşcu a primit cea mai aspră pedeapsă până în prezent pentru evenimentele din 7 aprilie 2009, 20 000 lei mld amendă penală. Este alarmant dacă analizăm pedepsele celor care au comis acte de violenţă, au pătruns în interiorul clădirilor Parlamentului şi Preşedenţiei şi le-au devastat. Nici unul dintre provocatori nu a primit o pedeapsă mai mare de 1500 de lei amendă administrativă! Acestea sunt încercări de a face din noi ţapi ispăşitori. Un alt camarad a pierdut judecata împotriva călăilor care l-au lăsat pe acesta invalid pe viaţă, fiind acuzat că spune minciuni, iar apoi a fost ameninţat de călăii-poliţişti cu scopul de al speria şi ai închide gura. Absurd, însă aceasta este realitatea justiţiei din Republica Moldova. Corupţia şi lipsa de demnitate a judecătorilor aruncă Basarabia într-o prăpastie din care este greu de ieşit. Am luptat cu comunismul ca să ajungem la neo-comunism…

La fel sunt amenințaţi de securitate practic toţi liderii de filiale, marea majoritate din ei sunt concediaţi de la serviciu. Militanţii Mişcării sunt chemaţi la procuratură, unde li se cere declaraţii false împotriva Mişcării sau a liderilor acesteia. În luna mai a anului curent, securitatea moldovenească, încălcând grav toate normele de drept, au pătruns în casele unor camarazi şi, ameninţându-i, le-au confiscat computerele personale. Unul din camarazi, care este şi membru fondator al organizaţiei, a fost nevoit să părăsească Republica Moldova, iar acum împotriva lui este desfăşurată o campanie de ponegrire. Provocatorii sunt infiltraţi în rândurile organizaţiei cu scopul de a ne dezbina, deja am depistat două cazuri în care foşti camarazi au acceptat colaborarea cu securitatea în schimbul închiderii dosarului „7 aprilie”. Aceştia au fost folosiţi de securitate pentru a produce o dezbinare în rândurile organizaţiei, ceea ce şi au făcut. Însă Dumnezeu ne va judeca!

Însă nu-i nici un rău fără bine. În aceste condiţii, în rândurile organizaţiei au rămas doar camarazi ce cred în biruinţa luptei noastre, cei ce sunt pregătiţi să se jertvească pentru reunificarea Patriei. Prin selecţia naturală noi am păstrat doar elementele cele mai puternice, eleminând pe toţi cei care nu au credinţă în lupta noastră, pe cei fără caracter, uşor manipulaţi şi pe naţionaliştii cei “de paradă”, pe toţi „patrioţii la o bere”, care nu sunt capabili de luptă.

Revoluţia naţională nu poate fi importată din exterior, cum cred unii, ea trebuie să se nască din interiorul ţării. Cum a spus Căpitanul:„România Mare nu a ieşit din culisele politice, ci din tranşee de luptă de la Mărăşeşti, aşa şi o Românie Nouă poate va aparea nu din gurile politicienilor, ci prin jertvirea fiilor săi”. Însă revoluţia naţională în Basarabia nu va fi posibilă atât timp cât toate forțele unioniste nu vor înțelege că doar prin unitate putem să fim puternici.

Trebuie să constatăm faptul că duşmanii au câştigat bătălia, ei au putut să ne dezbine. Însă războiul nu este pierdut. Noi nu am fost pregătiţi de această bătălie, fie din naivitatea noastră, fie din lipsa de experienţă. De aceea să ne gândim bine, ce vrem noi? Ce soartă dorim nouă şi copiilor noştri? Să nu uităm de greşelile anilor ’90, căci dacă atunci, când s-au deşteptat sute de mii de oameni, când Mişcarea Unionistă a fost mai puternică ca niciodată, duşmanii au putut să distrugă totul, ce suntem noi, câteva sute de tineri?!

Camarazi, noi am putut să rezistăm, noi am putut să rămânem cea mai activă organizaţie. Numărul nostru a crescut în comparaţie cu aceiaşi perioadă a anului precedent. Însă, astăzi noi intrăm într-o etapă nouă a luptei noastre, apărând românismul sub drapelul Partidului Naţional Român. Calea aceasta va fi de o sută de ori mai grea, vom fi atacaţi în permanenţă, vom fi acuzaţi de „trădarea patriei” şi de toate păcatele din lume. De aceea, camarazi, să vă rugaţi mereu lui Dumnezeu şi să nu uitaţi cuvintele Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu: „Priviţi-i drept în ochi pe toţi tiranii voştri. Înduraţi cu resemnare orice lovitură, suportaţi orice chin, căci jertfa noastră, a tuturor, va fi temelia de fier, de trupuri frânte şi de suflete chinuite a biruinţeii. Acei ce vor cădea dintre noi, vor avea nume şi morminte de eroi. Iar cei ce ne vor ucide, vor purta nume de trădători şi vor fi blestemaţi din neam în neam!”.

Gherman Oleg

Secretarul General al

Mişcării Naţional-Creştine

Noua Dreaptă

LEGIONARII PARAŞUTAŢI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTĂ AU FOST COMEMORAŢI LA JILAVA

2011-11-05T06:35:00.000-07:00

Luptătorii anticomunişti paraşutaţi de aviaţia militară americană între 1951 şi 1953 au fost omagiaţi sâmbătă 29.10.2011, chiar în locul în care au fost executaţi de comunişti la 31.10.1953. Lângă înfricoşătoarea închisoare de la Fortul 13 Jilava, la câteva zeci de metri de zidul execuţiilor din Valea Piersicilor, s-au adunat deopotrivă foşti deţinuţi politici, rude ale celor executaţi, precum şi tineri adepţi ai idealurilor naţionale şi creştine, în jurul crucii de beton amplasată de militanţii Fundaţiei „Ion Gavrilă Ogoranu” pe locul unde se doreşte a se ridica un monument în memoria acestor eroi. Tineri şi copii arborînd în bernă drapele tricolore au făcut de gardă în jurul crucii, în timp ce un preot a oficiat tradiţionala slujbă de pomenire a celor răpuşi în urmă cu 58 de ani. Voluntarii Fundaţiei „Ion Gavrilă Ogoranu” au distribuit asistenţei pliante cuprinzînd fotografiile celor 13 eroi, precum şi fragmente din documentele şi presa vremii, cu privire la acest episod necunoscut de opinia publică românească şi asupra căruia autorităţile continuă să păstreze tăcerea. Acesta este

motivul pentru care, dl Florin Dobrescu a anunţat oficial, cu acest prilej, că Fundaţia „Ion Gavrilă Ogoranu” va solicita autorităţilor române de resort, dar şi celor din SUA şi Franţa, să declasifice arhivele legate de acest episod istoric. De asemenea, Fundaţia Ogoranu va cere oficialilor în drept să demareze cercetări în vederea identificării locului unde au fost îngropaţi cei 13 luptători după execuţie. D-na Ileana Samoilă, sora eroului Ion Samoilă – unul din cei paraşutaţi în 1951, şi ea condamnată în 1953, împreună cu alte sute de persoane care asiguraseră adăpost şi asistenţă paraşutiştilor, a vorbit emoţionant, evocînd figura dârză şi curată a fratelui său, şi a altor camarazi ai săi, dar exprimîndu-şi totodată amărăciunea pentru ingratitudinea de care au dat dovadă atât autorităţile române de după 1990 – care au continuat să ţină sub tăcere jertfa şi contribuţia acestor eroi la lupta de eliberare a poporului român de sub ocupaţia comunistă – , cât şi cele americane şi franceze, care au uitat pur şi simplu de aceşti tineri legionari – primii români care, încă din 1950, au colaborat cu forţele NATO. Impresionată până la lacrimi, asistenţa a intonat Imnul camarazilor căzuţi. Cu acest prilej, participanţii la comemorare au beneficiat de o vizită la Fortul 13 Jilava, avîndu-l drept ghid chiar pe unul din foştii luptători în rezistenţa anticomunistă, octogenarul Constantin Iulian, astăzi preşedinte al Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici, el însuşi deţinut de mai multe ori între 1949 şi 1964 în această temută închisoare. La manifestare au participat şi reprezentanţi ai altor instituţii şi organizaţii, precum Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti, Asociaţia Culturală „Petre Ţuţea”, Asociaţia Rost, Mişcarea Naţional-Creştină Noua Dreaptă (Basarabia), gruparea Foaie Naţională. Din păcate, mass-media a refuzat in corpore să dea curs invitaţiei de a participa la omagierea acestor martiri ai neamului românesc.

Între 1951 şi 1953, aviaţia militară americană a paraşutat în România ocupată de sovietici mai mulţi voluntari, în scopul desfăşurării unor acţiuni de transmitere de informaţii strategice, precum şi pentru organizarea unor structuri de rezistenţă armată în perspectiva unui eventual război între Occident şi Uniunea Sovietică, pentru eliberarea de comunism a Europei de Est.

Tinerii voluntari făceau parte toţi din Mişcarea Legionară, iar operaţiunile erau integrate unui proiect mai amplu, subordonat direct preşedintelui american – Harry Truman şi celui francez – Vincent Auriol. Şeful operaţiunilor acoperite ale CIA în Balcani, Gratien Yatsevich, susţine că operaţiunile desfăşurate în România s-au aflat pe locul doi, după Albania, ca număr de agenţi şi resurse alocate. După ce au ţinut timp de doi ani în tensiune organele Securităţii, paraşutiştii au fost prinşi prin trădare, condamnaţi la moarte şi executaţi, alături de gazdele şi susţinătorii lor, la 31 octombrie 1953, la penitenciarul Jilava. În total, un număr de 13 persoane. Presa comunistă din România, dar şi toată mass-media din Europa de Vest şi America de Nord au alocat spaţii largi acestui proces şi execuţiei celor 13 tineri legionari care au luptat pentru libertatea şi demnitatea patriei lor.

sursa: mncbasarabia.org