CE ESTE MISCAREA LEGIONARÃ?

MOTTO:

Atâta timp cât va exista pe lume un singur legionar conştient de misiunea lui, Mişcarea Legionarã va fi vie, activã şi de neînvins.

Mişcarea Legionarã, înainte de a fi o mişcare politicã, teoreticã, financiarã, economicã, etc., de formule, este o ŞCOALÃ SPIRITUALÃ, în care dacã va intra un om, la celãlalt capãt va trebui sã iasã un OM NOU, un EROU, erou în sens războinic, pentru ca să poată prin luptă să-şi impună puterea, erou în sens social: incapabil după victorie de a exploata munca altuia; erou al muncii: uriaşul creator prin muncă al ţării sale, trebuie să fie concentrat tot ce a putut strânge mai bun în timpul miilor de ani poporul român.

Mişcarea legionarã are mai mult caracterul unei scoli spirituale. Ea tinde sã aprindã credinţi nebãnuite, ea tinde sã transforme, sã revoluţioneze sufletul românesc.

         Legiunea vrea sã trezeascã la luptã toate energiile creatoare ale Neamului.

Miscarea Legionarã nu se întemeiazã exclusiv nici pe principiul autoritãţii şi nici pe acela al libertãţii. Ea îşi are temeliile înfipte în principiul dragostei. In el îşi au rãdãcinile atât autoritatea cât şi libertatea.

           Piatra unghiularã de la care porneste Legiunea este OMUL nu programul politic.

           Legiunea nu este numai un sistem logic, o înlãnţuire de argumente, ci o TRÃIRE.

           Legiunea afirmã cã mai presus de interesele personale stã Patria cu toate nevoile ei.

           Legionarul când a intrat în Legiune, a zis: "Pentru mine nu vreau nimic." Ci s-a întrebat: "Ce pot da, ce jertfã pot face eu pentru ţara mea?".

            În fata Patriei, legionarul se prezintã nu cu drepturi cetãţeneşti, ci cu sacre datorii.

             Când Legionarul face ceva, el urmeaza trei principii, trei legi: 1) prin acţiunea sa nu merge împotriva lui Dumnezeu; 2) prin aceasta nu face nici cel mai mic rău Neamului său. 3) acţiunea sa nu contravine legilor şi principiilor Legiunii.

10 porunci pe care trebuie sã le ţinã legionarul

          1).Nu crede în nici un fel de informatii, de vesti, de pãreri despre Mişcarea Legionarã. Legionarul nu crede decât în ordinul şi cuvântul şefului sãu.

          2). Dã-ti bine seama pe cine ai în faţã. Şi cântãreste-l cum trebuie şi când este inamic care vrea sã te înşele şi când este prieten prost pe care l-a înşelat înainte un inamic.

          3). Pãzeşte-te ca de o mare nenorocire de omul strãin, care te îndeamnã sã faci ceva. El are un interes şi voieşte sã-şi facã interesul prin tine, sau sã te compromitã în fata celorlalţi legionari.
Legionarul actioneazã numai la ordin, sau din iniţiativa sa proprie.

          4). Dacã vrea cineva sã te ademeneascã sau sã te cumpere: scuipã-l în ochi. Legionarii nu sunt nici proşti, nici de vânzare.

          5). Fugi de cei ce voiesc sã-ti facã daruri. Nu primi nimic.

          6). Indepãrteazã-te de cei ce se linguşesc şi te laudã.

          7). Unde sunteţi numai trei legionari, trãiţi ca fraţii între voi: UNIRE, UNIRE şi iar UNIRE. Sacrificã tot, calcã-te pe tine în picioare cu toate poftele şi cu tot egoismul din tine, pentru aceastã unire. Ea, unitatea, ne va da biruinţa. Cine este contra unitãţii, este contra biruinţei legionare.
         8). Nu-ţi vorbi de rãu camarazii. Nu-i pârî. Nu şopti la ureche şi nu primi sã ţi se şopteascã.

         9). Nu te speria dacã nu primeşti ordine, veşti, rãspunsuri la scrisori, sau dacã ţi se pare cã lupta stagneazã .
       10). In singurãtatea ta, roagã-te lui Dumnezeu, în numele morţilor noştri, pentru ca sã ne ajute sã suferim toate loviturile pânã la capãtul suferinţelor şi pânã la marea înviere si biruintã legionarã.

Ideia fundamentalâ ai Mişcării Legionare este Omul Nou.

Formarea Omului Nou, constituie punctul de plecare al unei mari transformãri spirituale in VIATA NEAMULUI.

Sufletul este punctul cardinal, asupra cãruia trebuie sã se lucreze in primul rând, pentru a se plãmãdi apoi SUFLETUL NAŢIUNII.

Deci trebuie sã se inceapã cu REFORMA OMULUI, nu cu reforma programelor politice.

OMUL NOU, trebuie sã fie OMUL CREŞTIN, actualizat in cadrul ISTORIEl ROMÂNEŞTI.

El se formeazã pentru viaţa de adevãr, dreptate, virtute, eroism si sacrificiu, ca om liber, cu dragoste şi cu elan consimtit pentru idealurile Miscãrii Legionare. Insusirea sa de erou trebuie sã se manifeste, in sens militant, social si creator.

 Rolul MATERIEI sub aspectul agonisirii ei, nu trebuie negat, dar nici absolutizat.

 LEGIUNEA, nu poate admite in rândurile ei, pe cel venit pentru interese materiale, ambilie, patimã sau trufie. Istoria a demonstrat, cã sub domnia interesului personal şi egoist, strãin de idealurile NEAMULUI, s-au prãbuşit state şi naţiuni.

         Întreg sistemul de organizare legionar se bazeazã pe ideea de "CUIB". Adicã un grup variind între 3-13 oameni, sub comanda unui sef.  Cuibul nu are comitet. El are numai un sef care comandã, un corespondent care poartã corespondenta, un casier care strângee cotizatiile, şi un curier, care face legãtura cu alte cuiburi sau cu şeful judeţului. Toţi acestia, ca niste fraţi adevãrati, ascultã de camaradul lor, care îndeplineşte funcţiunea de şef de cuib.
        Cuibul este cea mai micã înjghebare de comunitate legionarã, prin cercul ei restrâns, dar cea mai importantã prin efectele adânci pe care le are asupra membrilor sãi.
In cuib se pun bazele educaţiei legionare.

        Efectele vietii în ciub sunt hotãrâtoare. Constrâns în mod statornic la o activitate de încadrare, admirabilã prin continuitatea ei şi prin influenţa ei asupra amãnuntelor de viatã, fiecare membru al cuibului, care are cât de puţinã râvnã si cât de puţinã mândrie, terminã prin a deveni un adevãrat legionar. Inrâurirea vietii de cuib se aratã în douã directii hotãrâtoare:

1.      În modificarea componentei morale interioare,

2. În reeducarea spiritului social creativ (spiritului de iniţiativã).

Cu aceste douã obiective, educatia şi transformarea sufleteascã a fiecãrui membru al sãu, înãuntru, şi îndeplinirea initiativellor de ordin obstesc, în afarã, activitatea cuiburilor legionare a izbutit sã schimbe viaţa româneascã pretutindeni unde ele au prins şi s-au închegat. Din românii pe care îi stim, obosiţi, democraţi, decoloraţi, tândavi, comozi, pusi pe plãceri, fãrã idealuri, strâmbi şi neputincioşi, într-un cuvânt din niste oameni fãrã axã, fãrã vlagã, educaţia legionarã a izbutit sã realizeze, minunea: oameni de credintã, oameni de faptã.

Patru linii brãzdeazã mica noastrã viatã initialã:

1. Credinta în Dumnezeu.

2. Increderea în misiunea noastrã.

3. Dragostea dintre noi.

4. Cântecul.

    Dupã ce legionarul va fi dezvoltat în cuib, în tabãra de muncã, în însãşi organizaţia şi familia legionarã, va fi trimis în mijlocul lumii: sã trãiascã pentru a învãţa sã fie correct; sã lupte pentru a se învãţa viteaz şi tare; sã munceascã pentru a se învãţa muncitor, iubitor de toţi cei ce muncesc; sã sufere pentru a se oţeli; sã se jertfeascã pentru a se deprinde cu depãşirea propriei lui persoane , slujindu-şi neamul.

     Oriunde se va duce, va creea un mediu nou de aceeaşi naturã, va fi un exemplu. Va face alţi legionari. Şi lumea, în cãutarea unei zile mai bune, îl va urma.    

      Cei noi veniti vor trebui sã trãiascã în respectul aceloraşi norme de viaţã legionarã.

       Toţi la un loc, în aceeaşi oaste, vor fi o forţã care va lupta şi va birui. Aceasta va fi "LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL"