Catalina (Cluj-Napoca)-Locul 1
Poezie 1
Vom arunca flori pe Prut
Cu tricolorul pe mînă
În genunchi ne vom ruga
Pentru limbă, pentru Unire.
Cu ochii înlăcrimaţi
Spre cer vom privi
ne vom cînta durerea
ţinîndu-ne de mînă.
În cor vom ţipa
România te iubim
Eşti visul nostru
Speranţa Basarabiei.
Poezie 2
România nu-ţi uita fiica,
Ea te aşteaptă în lanţuri
Cu chipul însîngerat
Zdrobit de călăi.
România, ascultă-i suspinele
Ce din Prut răsună
Gemetele de durere
Ce fiecare izvor le simte.
România, priveşte-o
Printre strugurii de poamă
Cum suferinţa i se revarsă
Printre codrii verzi.
Va reînvia din nou
În haine de tricolor
Cînd o vei strînge în braţe
Cuprinse de eternitate.
Poezie 3
România, îţi dedic fiecare cuvînt
Fiecare răsuflare, fiecare privire.
Pentru tine sunt rugăciunile
Pentru tine veşnic candela arde.
România, eşti ţara mea
Patria pe care o voi iubi.
Cum te-au iubit strămoşii
Ce ţi-au apărat onorea
Cu sîngele şi viaţa.
România, eşti paradisul
Ce îngerii îl visează,
Tărîmul sfînt
Al sufletelor tricolor.
Poezie 4
Copila mea şterge-ţi lacrima
Nu te lasă tăiată de seceră.
Îţi aud doinele de printre frunze
Îţi aud baladele de printre flori.
Vă rog, ascultaţi-o,!!!
Chiar nu o auziţi?
Pământul pe care călcaţi
E trupul ei rănit.
În strugurii de poamă
E sângele ei.
Chiar nu simţiţi,
Chinurile ei?
Chiar nu vedeţi?
Cum în Prut lacrimi îşi revarsă?
Doar voi, cei ce o vedeţi
Doar voi cei ce o auziţi
Ce o iubiţi şi admiraţi
Doar voi şi numai voi
Acasă o puteţi aduce.
Grigorasi Violeta -locul a lI-lea
Iarna-nsingerata …
Vine…, se apropie!
Si tu vei picura
Cu ale tale copilite.
Vine …,si trista-i ,
Lacrimarea frunzelor de dor
Covorul brumariu s-asterne
Peste tarana inrudita.
Tu toamna,
Plangi si teama te cuprinde
De s-o porni mai aprig,
Tarana s-o ferece.
A ta surora iarna,
Cu graba se asterne ,
Pictandu-ti a ta roscata pata,
In alb si lesne vei pleca.
Dar mai ramai !
Oh! Tu toamna, nu pleca!
Cu rugaminti fierbinti , te rog!
Caci a ta sora alba ,
E mult prea-nsangerata.
Pe-a ei petala alba,
Trupul lui va stinge
Si multe inimi frange!
Decemviri si Nicadori
Si pe-a noastra Speranta,
Ne-o ucide miseleste.
Rogu-te ,parintele lasa-mi,
Ca el ne e speranta!
Cu prea mult sange-n lacrimi
A luptat pentru adevar,
Si acum noi plangem,
De trista-i amintire. … pentru Capitan!
Autor: Tudose Ionut –locul al III-lea
Bǎtrânul vânt
Şuierând a cant de doinǎ
Spintecǎ tot rǎsǎritul
Un bǎtrân plutind prin moina
Pusǎ-n cale de-asfinţitul.
Şubrede zǎbrele roşii
Putrezesc pe barba-i albǎ.
Un strǎmoş şi toţi strǎmoşii
Cred Siberia cǎ-i dalbǎ !
Scaldǎ-ntreg pustiu-n oase
Basarabii din morminte,
Fii ai plugului şi-ai coasei –
Mistuite oseminte…
Desrǎdǎcinaţi de glie,
Rupţi din sân de crin de ţarǎ,
Acolo în turbǎrie
Tumultul nu o sa piarǎ !
Pe înceţoşata mare,
Orizontul descǎrnându-l,
Demn şi drept pe mândra-i cale ;
Astfel apǎru bǎtrânul.
“Picurii-nstelaţi de sânge
Zburdǎ-n codrii, pe ogoare…
Când tot viforul se frânge
Pe câmpiile domoale.
Trei culori înmugurite
În crâmpeie lungi de soare
Prǎvǎlesc în vǎi sleite
Mii lumini biruitoare.
Piepturi pline de iubire,
Înǎlţându-se-n vǎzduhuri,
Nimicesc în ritm de lire
Crudele vrǎjmaşe duhuri.
Dârz se suie pe un scâncet
Dulcele miros de brazdǎ-
Neamul istovit de plânset
Fǎrǎ voie încǎ-i gazdǎ.
Sub oştirile maghiare
Câte capete rǎpuse?
Câţi moldavi sfârşit-au-n gheare
Ale mişeliei ruse?
Peste graniţǎ-s române
Sufletele schingiuite !
Venetice-ajung stǎpâne
Pe pǎmânturi cǎsǎpite.
Sunteţi Scutul sfânt al ţǎrii,
Basarabi şi Bucovinǎ!
Coropişniţele zǎrii
Vǎ preschimbǎ spuza-n minǎ…
Scurmǎ brâul nins de stele
Ştefan, Horea şi Mihaiul.
Zugrǎvitele surcele
Strâng în cleşte aprig, graiul.
Brazii de titan se crapǎ-n
Umbra noastrǎ prinsǎ-n zale.
Sângele schimbat in apǎ
Hranǎ-i negrelor petale…”
Dupǎ ce-a rostit mǎrunte
Vechiul vlah întinereşte.
Cursul apelor de munte
Gârbov, limpede se-opreşte.
Timpul îşi întoarce limba
Dinspre ceasuri spre clepsidrǎ,
Pânǎ ţara o preschimbǎ-n
Colţii de imperii-hidrǎ.
Strigǎte de luptǎ-n lunǎ
Peste veacuri scurse-n tihnǎ
Ţin seminţia românǎ
Neatinsǎ de odihnǎ…
prof. Maria Cecilia Şoşu
CIVIS ROMANUS SUM
La Vatican, întrebat cine eşti, ai răspuns mândru, răspicat:
”Civis Romanus sum!”,
deşi te-ai născut ţăran român, ce-i drept,
dintr-un rege dac şi-un împărat roman.
Nu ai avut tron, dar drumul te-a făcut mai luminos
decât oricare împărat.
Te-ai aşezat mereu printre doruri, pe cărări de munte,
călător spre Orion.
ROMA ţi-a fost steaua de unde lumină ai primit,
iar de-atuncea dorul s-a schimbat în visul
pentru care o viaţă ai trudit.
Paşii şi spinarea nu ţi le-ai cruţat,
ai fost veşnic omul cu desaga-n spate,
prin tine ARDEALUL a fost luminat!
CÂRŢIŞOARA-ţi simte azi mai mult decât atuncea
marea ta mâhnire că-n Sinaia dormi,
tot visând la visul
ce-mplinit prin veacul car’ se gată-acum*,
a făcut Ardealul să te cânte veşnic ca pe un
SIMBOL LATIN!
(* veacul car’ se gată acum – pe 7 august 2011 se vor implini 100 de ani de la
moartea lui Badea Cârţan)
Pandelas Bogdan
Rugaciune
Prea bunule Parinte, ce astazi ne privesi,
Asculta ruga noastra din case parintesti…
Arunca ploaie Doamne, la granele uscate ,
Si lasa-le o paine gurilor uitate.
Inmulteste Doamne painea-n milioane,
Sa aiba si soldatul ce astazi nu mai doarme.
Nici pe batrani ,Parinte, acum nu-i uita,
Adu-le zile bune din mare mila Ta.
Opreste Tata lupta cea neagra dintre frati
Si-ngaduie azi Dreptatii sa vina in Carpati,
Astupa gura celor ce mint neusinat
Si lasa-i ca sa taca la Tine in palat.
sursa: blog.nouadreapta.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu