Sigur că la prima vedere, când am citit comunicatul de presă de acum câteva zile al liderului ND Braşov, dl. Cristian Grigoraşi, mi-a înflorit un surâs uşor ironic la colţul gurii. Am pus pe seama tinereţii membrilor ND acest avânt puber de a se înfiinţa Prima Patrulă Civilă din România de auto-apărare cetăţeanească, pe fondul destructurării autorităţii de stat şi a înfrăţirii, confirmată de organele de control centrale, între poliţie şi grupările mafiote şi clanurile interlope din ţara noastră. Un grup de tineri doresc să patruleze pe străzi şi să anunţe autorităţile, în speţă poliţia, când cetăţenii paşnici sunt agresaţi şi furaţi pe stradă de derbedei şi tot felul de infractori. La această acţiune o parte a presei izvorâte din fosta publicaţie a PCR, ziarul Scânteia, rebotezată „democratic”, pe banii mogulului petrolului, Adevărul, a început o campanie furibundă de denigrare a iniţiativei. Atunci am analizat mai atent rădăcinile istorice ale acestei acţiuni inedite de la Braşov.
Ideea de înfiinţare a unei patrule civile nu este nouă, ea are o rădăcină veche de la 1848, când s-au înfiinţat de către paşoptişti Gărzile Naţionale Româneşti, care completau măsurile Agiei timpului. Erau forme cetăţeneşti de auto-apărare şi păstrare a ordinii în momente excepţionale. Mai târziu, pe vremea regelui Carol I, în vremuri de stabilitate politică, la sfârşitul secolului XIX, a luat fiinţă Garda Civică formată din burghezi, care patrulau noaptea în cartierele de meseriaşi pentru a asigura liniştea şi paza bunurilor. Aceste patrule civice prindeau tâlharii nocturni şi îi dădeau pe mâna Poliţiei şi Judecătoriei. E cunoscută celebra piesă de teatru a lui IL Caragiale, O Noapte Furtunoasă, care în primul act începe cu actorii unei astfel de patrule formată din negustori parveniți de tipul lui jupân Dumitrache Titircă ce apăra nevestele de escapadele amploiaților de factura studentului gazetar Rică Venturiano.
În toamna lui 1918 au luat fiinţă în Ardeal, celebrele Gărzi Naţionale, subordonate Consiliului Naţional Român, care aveau rolul de a păstra ordinea, avutul şi pacea cetăţenilor şi de a pregăti Adunarea de la Alba-Iulia pentru unirea Transilvaniei cu România. Prin toamna lui 1940 a funcţionat Poliţia Legionară. Iar după 23 august 1944 au luat fiinţă Gărzile Patriotice, controlate de comunişti, care au luptat alături de Armata Română pentru curăţarea Bucureştiului de către ultimele rămăşiţe ale ocupantului german. Iar în 1968, secretarul general PCR, Nicolae Ceauşescu, după invazia URSS în Ceoslovacia din august 1968, dă un decret prin care se reînfiinţează Gărzile Patriotice pentru ca toţi românii să se poată organiza militar în caz de necesitate, pentru păstrarea ordinii şi a se lupta cu arma în mână împotriva unei eventuale ocupaţii ruseşti. După 1990, Gărzile Patriotice au fost desfiinţate, dar în 1997, în urma acţiunilor separatiste ale UDMR din Transilvania, profitându-se de slăbiciunea guvernului CDR, Uniunea Vatra Românească a acţionat pentru reînfiinţarea Gărzilor Naţionale la Tg. Mureş.
Tradiţia istorică a unor gărzi civice româneşti de auto-apărare cetăţenească are o istorie îndelungată. Ele nu sunt interzise prin lege, ci dimpotrivă datorită unei tradiţii cutumiare juridice în acest sens, prin existenţa precedentului, sunt chiar legale sau la graniţa legalităţii. Nu văd de ce ar deranja pe cineva faptul că în cartierele muncitoreşti şi nu numai, unde mişună spărgătorii de apartamente, tâlharii de copii şi violatorii s-ar forma grupuri de tineri, care să intervină pentru oprirea agresorilor şi să anunţe urgent poliţia pentru ca infractorii să fie arestaţi. La mine în cartierul Între Lacuri, unde este raiul spărgătorilor de apartamente din Cluj-Napoca şi derbedeii beau până noaptea târziu pe străzi, consumând droguri uşoare spre spaima cetăţenilor cinstiţi ce vin seara târziu de la serviciu sau de la o nuntă acasă, sincer m-aş simţi mai în siguranţă dacă patrule de tineri ar veghea la liniştea şi ordinea din cartier şi ar anunţa imediat autorităţile în caz de ivirea unei sămânţe de scandal sau infracţiuni. Asta numai dacă poliţia refuză complice să-şi facă datoria şi e preocupată mai mult de afaceri cu interlopii, decât să asigure ordinea şi autoritatea publică.
Sursa: Ionuţ Ţene-Napocanews
În toamna lui 1918 au luat fiinţă în Ardeal, celebrele Gărzi Naţionale, subordonate Consiliului Naţional Român, care aveau rolul de a păstra ordinea, avutul şi pacea cetăţenilor şi de a pregăti Adunarea de la Alba-Iulia pentru unirea Transilvaniei cu România. Prin toamna lui 1940 a funcţionat Poliţia Legionară. Iar după 23 august 1944 au luat fiinţă Gărzile Patriotice, controlate de comunişti, care au luptat alături de Armata Română pentru curăţarea Bucureştiului de către ultimele rămăşiţe ale ocupantului german. Iar în 1968, secretarul general PCR, Nicolae Ceauşescu, după invazia URSS în Ceoslovacia din august 1968, dă un decret prin care se reînfiinţează Gărzile Patriotice pentru ca toţi românii să se poată organiza militar în caz de necesitate, pentru păstrarea ordinii şi a se lupta cu arma în mână împotriva unei eventuale ocupaţii ruseşti. După 1990, Gărzile Patriotice au fost desfiinţate, dar în 1997, în urma acţiunilor separatiste ale UDMR din Transilvania, profitându-se de slăbiciunea guvernului CDR, Uniunea Vatra Românească a acţionat pentru reînfiinţarea Gărzilor Naţionale la Tg. Mureş.
Tradiţia istorică a unor gărzi civice româneşti de auto-apărare cetăţenească are o istorie îndelungată. Ele nu sunt interzise prin lege, ci dimpotrivă datorită unei tradiţii cutumiare juridice în acest sens, prin existenţa precedentului, sunt chiar legale sau la graniţa legalităţii. Nu văd de ce ar deranja pe cineva faptul că în cartierele muncitoreşti şi nu numai, unde mişună spărgătorii de apartamente, tâlharii de copii şi violatorii s-ar forma grupuri de tineri, care să intervină pentru oprirea agresorilor şi să anunţe urgent poliţia pentru ca infractorii să fie arestaţi. La mine în cartierul Între Lacuri, unde este raiul spărgătorilor de apartamente din Cluj-Napoca şi derbedeii beau până noaptea târziu pe străzi, consumând droguri uşoare spre spaima cetăţenilor cinstiţi ce vin seara târziu de la serviciu sau de la o nuntă acasă, sincer m-aş simţi mai în siguranţă dacă patrule de tineri ar veghea la liniştea şi ordinea din cartier şi ar anunţa imediat autorităţile în caz de ivirea unei sămânţe de scandal sau infracţiuni. Asta numai dacă poliţia refuză complice să-şi facă datoria şi e preocupată mai mult de afaceri cu interlopii, decât să asigure ordinea şi autoritatea publică.
Sursa: Ionuţ Ţene-Napocanews
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu