Iuliu Maniu despre Corneliu Zelea Codreanu

Într-o oarecare mãsurã, faima detestabilã care s-a creat legionarilor este de înteles deoarece din 1941 si pânã în 1990 ei n-au putut sã rãspundã la nici una din calomniile rostite pe seama lor, iar din ’90 încoace posibilitãtile lor de a rãspunde noilor calomnii sunt infinit mai reduse decât ale calomniatorilor. Acuzatorii de azi ai Miscãrii Legionare sau n-o cunosc sau refuzã sã recunoascã valorile morale si intelectuale care au aderat la crezul ei.

Nu pot însã uita dintre oamenii politici din afara Legiunii atitudinea de onestã aprobare adoptatã de Iuliu Maniu. În 1937 acest om de o inflexibilitate proverbialã a convingerilor sale, n-a putut totusi sã nu declare: “D-l Codreanu este convins ca si mine cã fãrã a respecta regulile de corectitudine în viata publicã si particularã si fãrã a tine seama de morala crestinã, nu se poate asigura dãinuirea unei natiuni, si cã pãrãsirea acestei morale ar însemna si pentru poporul nostru ceea ce a însemnat pentru alte popoare din trecut: distrugerea si pieirea. Pentru aceasta suntem de acord în tendinta de a impune în viata particularã publicã si socialã, corectitudinea, onoarea si morala crestinã pe care astãtzi – cu durere spun – atâtia o calcã”.

În toamna anului 1944, dupã publicarea unui apel adresat tineretului de a se înscrie în partidul National-Tãrãnesc, a declarat: “Recunosc cã d-l Codreanu a fost superior gândirii mele. Eu am încercat sã adopt în lupta si salvarea tãrii cãi politice; el a ales o cale superioarã si anume aceea de a realiza mai întâi caractere, educând un tineret, care, pe cãi de înãltare patrioticã sã dãruiascã totul, moral si spiritual. Astfel, d-l Codreanu voia sã creeze mai întâi o elitã conducãtoare si apoi un partid.” În 1945, primind vizita d-nei Codreanu, mama Cãpitanului si fiind rugat de aceasta sã-i dea un memoriu lui Petru Groza – în care se cerea eliberarea din lagãr a fiicei si a nurorii sale – Iridenta Mota si Elena Codreanu – cã fuseserã sotii de legionari, decedati cu multi ani înainte, ele nefãcând nici un fel de politicã, Iuliu Maniu le-a spus: “Nu pot sã fac nimic. Astept si eu sã fiu arestat. Doamnã, eu nu am avut copii, dar dacã as fi avut, as fi dorit sã semene cu fiul d-voastrã Corneliu!”
Redau pentru moment din memorie pãrerile Cãpitanului despre doi oameni politici: Maniu si Iunian. “Peste alte deosebiri, noi credem cã d-l Maniu este un om corect si cu tinutã moralã într-o tarã care moare în fiecare zi din lipsã de tinutã moralã si de corectitudine interioarã; cã pentru aceastã tinutã, se unelteste în contra sa, asa cum se unelteste si împotriva tineretului ceas cu ceas”. Dacã cineva mi-ar cere sã-i spun cum ar trebui sã fie profilul moral al unui dintre oamenii politici din afara Legiunii, i-as rãspunde imediat: “Ca Iuliu Maniu!” exemplu de corectitudine, integritate, curaj civic, fermitatea de a spune nu, chiar de i-ar sta împotrivã un milion de voci agresive.
Iatã acum ce a spus Cãpitanul despre Grigore Iunian, la moartea acestuia: “A dispãrut unul dintre putinii oameni de caracter care a avut curajul sã spunã numai adevãrul într-o lume dominatã de minciunã. Oameni ce nu fac parte din aceeasi generatie cu noi, sunt cu atât mai vrednici de veneratia noastrã. Sã ne închinãm deci si sã ne rugãm pentru odihna sufletului sãu. Am ordonat ca o echipã de legionari sã-l conducã la locul de veci si la coborârea în mormânt”.

Alexandru Serafim