NOTE de VASILE MARIN

A gasi sufletul care sta inchis in materie pentru a-l elibera, dandu-i prin aceasta forma de viata nepieritoare, aceasta este morala legionara.

Nu o negare a intelectualitatii, ci o potentare a ei, in sensul virilizarii sale. O integrare a intelectualismului in lumea romaneasca, este vointa legionarului. Scoaterea intelectualului din situatia pe care si-a creat-o, de a se contempla intr-o continua auto-admiratie si asezarea lui printre valorile permanente si creatoare ale natiei. Nu problema „in sine”, ci problemele date de structuralul romanesc sa-l preocupe pe acest mandarin stipendiat de oficialitate, steril si surd pana acum la chemarea natiei sale.

Legionarismul este o lupta impotriva bolii contemporane, provocata de maniacul Rousseau, predicatorul evangheliei umanitariste, apologetul ratiunii „pure” -apsihologica- care cauta sa elibereze pe oameni de forma imperioasa si de duritatile unor culturi virile. Impotriva acestei scoli de nihilism si scepticism ieftin -scepticismul ca morala a impotentei- se ridica morala legionara. Teoria sinuciderii colective, practicata si predicata de snobi, legionarismul nu o poate accepta. Din strafundurile vietii colective romanesti, el isi croieste o morala pe masura puterilor acestui neam si porneste hotarat la atac.

Se pot sinucide, prin morala democratiei si socialismului, tarile apusene care au inchis ciclul culturii lor. O tara ca a noastra nu-si ingaduie disperarea civilizatiei, inainte de a fi realizat o cultura. Si legionarismul va da pentru 500 de ani o cultura proprie natiei acesteia.
Legionarul este omul care isi traieste viata catre inlauntrul sau, in opozitie cu „civilizatii” predicatori ai materialismului istoric, care traiesc catre afara.
Pentru legionar, orice problema este un examen de seriozitate. Nimic nu i se pare „usor”, nimic nu i se pare superficial. Tragismul este vibratia sufleteasca in care se desfasoara vointa legionarului. Legionarii repudiaza o lume in care creierul domneste, pentru ca sufletul a demisionat, cum spune asa de frumos Spengler.

sursa: blog.nouadreapta.org