Dupa patru ani de lupta nationalista in cadrul Noii Drepte, am aflat multe despre motivele care impiedica o dezvoltare mai intensa si mai rapida a nationalismului romanesc. Exista atat factori externi care impiedica dezvoltarea cat si factori interni. Nu o sa ma concentrez asupra factorilor externi, in aceasta categorie intrand dusmanii romanismului, cei care au distrus imaginea nationalismului in Romania, tradatorii si desigur cei care au cautat prin orice mijloace sa atace nationalismul. Voi trece direct la cealalta categorie, la factorii interni, care se reduc pana la urma la defecte individuale sau cel mult la niste probleme survenite in relatile dintre indivizi. Analizand mai atent situatia, am gasit cateva defecte care sunt intalnite foarte des, dar a caror efecte impiedica un progres mai energic a patriotismului in Romania:1. Indiferenta. Un lucru care ne defineste ca nationalisti este interesul nostru fata de ce se intampla in jur, fata de soarta neamului nostru, a tarii, a semenilor, a familiei si chiar fata de soarta noastra ca indivizi. Insa observam ca multi romani sunt indiferenti cand vine vorba de soarta lor. Omul indiferent cand este pus in fata cu probleme precum: extremismul maghiar, chestiunea tiganeasca, politicianismul sau criza morala si identitara prin care trec astazi romanii; va zice: “pe mine nu ma intereseaza”. Pornind de la o astfel de mentalitate etno-masochista si “sinucigasa”, nici nu se mai pune problema de fapte.
2. Lenea. Daca unele persoane reusesc sa iasa din starea de indiferenta si sa constientizeze problemele cu care se confrunta natiunea, desfasurarea unei activitati nationaliste intense este impiedicata de un alt defect: lenea. Desi multi isi dau seama de greutatile cu care se confrunta si ar dori sa faca ceva, cad prada pacatului lenei si nu reusesc sa faca prea multe in incercarea lor de a-si schimba soarta, spunand in gandul lor: “Lasa, ca va face altul ceva” sau “Sper ca cineva sa rezolve problema asta”. Insa daca stam cu capul in jug si asteptam ca altii sa ne salveze, atunci tot asa vom ramane. Singurii care pot sa lupte pentru drepturile noastre, suntem noi.3. Dezbinarea. Cei care au invins lenea si ca indivizi au intrat deplin in lupta nationalista, ajung la un punct unde trebuie sa colaboreze cu alti patrioti pentru a reusi cu adevarat sa schimbe ceva. Unitatea este sfanta. Insa noi romanii, spre deosebire de alte popoare, nu stim sa fim uniti. Unii indivizi pun anumite ganduri si idei personale in fata romanismului si astfel in loc de buna intelegere intre nationalisti, se ajunge la cearta, invidie, ura si rivalitate, mai pe scurt la dezbinare. Un alt factor care cauzeaza dezbinarea este “boala sefiei”. Anumiti patrioti romani doresc cu orice pret sa fie ei sefi. Felul lor de a gandi este: “Mai bine sef peste 3 oameni decat sa fim 100 dar sa fie altul sef peste mine”. Iar daca toti cei care simtim romaneste nu stam uniti, de acest defect vor profita dusmanii nostrii, care ne rad in nas.
4. Lipsa credintei in Dumnezeu. Ca nationalisti in Romania, luptam cu resurse mult inferioare celor detinute de adversarii nostrii. Insa putem sa-i invingem daca credem in Dumnezeu. Fara credinta suntem pierduti din start. Pentru a obtine o victorie, trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu si apoi sa-i multumim cand vedem ca am biruit. Ca nationalisti romani nu putem lupta fara a fi cu adevarat crestini. Corneliu Zelea Codreanu a spus ”Cel care luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu şi Neamul său nu va fi învins niciodată.”. Pentru cel ce crede, chiar si moartea este o victorie. Mai devreme sau mai tarziu ateii parasesc aceasta lupta, deoarece in materialismul infinit in care cred, nu vad nici o speranta. Insa sa nu interpretam acest citat al Capitanului pentru a justifica dezbinarea, caci tot el ne invata si despre importanta unitatii.
5.Ura. Unii pun inaintea dragostei fata de neam ura fata de dusmani. Cel care lupta cu ura nu poate birui, doar cel care lupta cu dragoste in suflet, pentru viitorul neamului sau, nu pentru nimicirea dusmanilor. De asemenea, cat timp un om uraste, Dumnezeu nu il va ajuta, si atunci nu merge inainte cu credinta in Dumnezeu si in Neamul sau, ci cu ura fata de dusmani. Daca lasam acest pacat capital sa ne macine, atunci ne indepartam de Hristos si orice succes in lupta nationalista ne va fi imposibil.
6.Frica. Unii poate nu inteleg ca in aceasta lupta nu se poate invinge fara sacrificiu, fara sa trecem prin greutati. Doar cei dispusi sa faca sacrificii vor reusi sa aiba realizari. Insa mai devreme sau mai tarziu toti ne confruntam cu frica. De acest sentiment uman nu avem cum sa scapam. Insa a nu face ceva din cauza fricii nu este o scuza. Curajul nu inseamna lipsa fricii ci victoria noastra in fata acesteia. Frica poate fi invinsa doar prin vointa si rugaciune. De asemenea, unitatea ne da putere. Cand mai multi care simtim romaneste suntem uniti si actionam impreuna cu vointa si determinare, camaraderie ne va da curajul necesar sa invingem frica.
7.Rusinea. In ziua de astazi daca aratam ca suntem nationalisti si crestini, iar prin faptele noastre iesim in evidenta, vor fi si cei care nu ne vor privi cu ochi buni si vor cauta sa ne umileasca. Unii indivizi refuza uneori sa arate in public ca sunt nationalisti, pentru ca le este rusine de vecini, de prieteni, de colegii de scoala/facultate/servici, de familie, etc. Ca patrioti trebuie sa avem mandria nationala in suflet, sa nu-i lasam pe altii sa ne umileasca, dimpotriva sa ii facem pe ei sa se simta rusinati de faptul ca ne critica pentru cea ce suntem. Atunci vom da dovada de curaj si demnitate, altfel vom ramene niste lasi si nu ne vom impune punctul de vedere.
8. Pesimismul. Dupa ce am analizat acest defect, am ajuns la concluzia ca exista doua tipuri de pesimism: pesimismul cu care unii romani pornesc din start si cel care intervine pe partcurs. In primul caz, vorbim de oameni care n-au avut de la inceput vointa. Iar in al doilea caz pesimismul intervine dupa o anumita perioada de timp. Daca judecam totul limitandu-ne la ratiune si nu avem credinta nelimitata in biruinta fortelor nationaliste, atunci vom avea tot timpul pretentia ca succesele pe care le avem sa fie mari sau foarte mari, si ca ele sa vina rapid, in cativa ani. Rabdarea este esentiala pentru un nationalist, si daca el are vointa, atunci va avea si rabdare.
9. Privirea patriotismului ca pe o moda. Acest defect e intalnit la unii cei mai tineri doar, dar afecteaza nationalismul deoarece tinerii sunt viitorul oricarei miscari nationaliste, si desigur, viitorul Neamului Romanesc. Anumiti tineri privesc patriotismul ca pe o moda, le place sa fluture steaguri, sa poarte tricouri cu Romania Mare si sa participe la marsuri. Insa nu se intereseaza de faptul ca a fi patriot implica sacrificii si greutati. Cea ce face un adevarat nationalist nu e usor, nu e un hobby, e o credinta, un stil de viata. Nimeni nu se poate baza pe un om cand el priveste cea ce face doar ca pe o o activitate pe care o practica in timpul liber. Diferenta intre un individ care nu vede mai mult decat un joc in activitatea nationalista si un individ care este dedicat trup si suflet cauzei e ca intre un om care joaca fotbal in weekend cu prietenii ca sa se distreze si un fotbalist de performanta.
Pe langa acestea mai sunt si alte defecte care contribuie la existenta unor factori interni care impiedica o dezvoltare mai intensa a nationalismului romanesc, insa acestea nu sunt atat de generale si nici nu au efecte atat de puternice precum cele enumerate mai sus. Pentru ca nationalistii romani sa fie cu adevarat dedicati cauzei Neamului Romanesc, sa fie un exemplu pentru altii, sa existe unitate, vointa, curaj, spirit de sacrificiu si credinta nelimitata in victorie, trebuie sa eliminam aceste defecte. Asta se poate face doar prin vointa si cerandu-i ajutorul lui Dumenzeu. Camaraderia e un factor care poate contribui la eliminarea defectelor si la perferctionarea fiecaruia, insa sa nu uitam ca mereu vor fi unele aspecte care vor depinde doar de individ.
Autor: Gheorghe Haiduc-ND Cluj
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu