Orice demers în această direcţie este cu siguranţă unul foarte dificil. Cu toate acestea, până la urmă, trecând peste toate sensibilităţile acestei “zone” a vieţii româneşti, trebuie făcută o analiză, productivă, asupra acestui fenomen cu potenţial foarte important pentru prezentul, dar mai ales pentru viitorul naţiunii.Sigur că demersul de faţă nu are pretenţia de a fi perfect, nici pe departe, ci este o sinteză a imaginii acestui fenomen, în ochii celor care le e destinat.
În primul rând trebuie să facem o diferenţiere necesară: actualmente, există asociaţii, grupuri, fundaţii( o să le numim generic organizaţii) care se autodefinesc ca fiind “noii legionari”. Apoi, mai există şi organizaţii care se declară şi sunt “legionare”.Evident, din start avem de-a face cu două concepte diferite. Dacă n-ar fi fost aşa, nu mai era nevoie ca cei dintâi să mai adauge ceva în plus lângă “legionar”Din păcate, totul nu este atât de simplu precum e în topica limbii române. Primul motiv e acela că deşi, teoretic, cele două părţi ale fenomenului se diferenţiază, ele se recomandă ca plecând de la aceiaşi sursă. Respectiv organizaţia lui Corneliu Codreanu. Şi deja avem primul element care aruncă în confuzie orice tânăr al României post-comuniste: păi dacă se recomandă de la aceiaşi sursă, de ce nu sunt împreună?
Dacă „cei noi”, sunt continuatorii adevărului înseamnă că e o problemă cu cei “vechi”, nu? Şi invers. De ce nu sunt împreună? Iată doar două din întrebările legitime născute în mintea oricui, doar analizând denumirile respectivelor. Să trecem peste asta momentan şi să-i tratăm pe toţi ca fiind simplu „legionari”.
Denumirea, simbolul, emblema, mesajul, motto-ul unei organizaţii fac parte dintr-un întreg. Acesta poartă numele de comunicare. Orice comunicare are două ramuri: una internă, destinată membrilor şi una externă. Din aceste două părţi, cu siguranţă cea mai importantă şi primordială este cea externă. De ce? Simplu: o organizaţie socială, care “lucrează” cu oamenii şi pentru ei, are nevoie de membri.
Aceasta este partea cea mai grea a începutului ei de viaţă. De-abia după ce strânge membri devine importantă comunicarea internă, pentru că este o parte esenţială a păstrării acestora în cadrul organizaţiei. De reţinut este şi că uneori, în comunicarea externă se pot folosi “mostre” de comunicare internă, tocmai în scopul atragerii de noi aderenţi.
Acum trebuie stabilit cui se adresează legionarii. Răspunde Corneliu Zelea Codreanu: “In această înviere va avea un rol covârşitor tinerimea. Pe dânsa o cheamă destinul să joace pe scena istoriei[1]”, continuând: “Cei hotărâţi, cei cinstiţi şi cei tineri (la suflet!) să vină! E ceasul lor[2].”
Avem deci răspunsul: legionarii se adresează tinerilor. Pentru cercetare, vom considera ca fiind tânăr un român cu vârsta cuprinsă între 17 şi 29 de ani. Evident, asta nu exclude existenţa spiritului tânăr la o vârstă mai înaintată.
Aşadar, cum va recepţiona un tânăr de 20 de ani, născut pe 1 ianuarie 1990, mesajul legionar? În primul rând, la şcoală va învăţa despre legionari că l-au ucis pe Iorga şi pe alţi demnitari ai statului. Tot acolo va învăţa i se va spune că legionarii erau anti-semiţi şi că au fost parteneri la conducerea statului român cu un criminal de război, Ion Antonescu.
Nu-i va fi greu copilului să facă nişte legături scurte în cap: anti-semitism, crimă, holocaust, Hitler.
Dacă totuşi nu va fi convins, pentru că “am auzit eu ceva la unul mai mare”, va întreba părinţii. Mama şi tatăl – dacă nu sunt la muncă în alte ţări – îi vor confirma cele auzite la şcoală. Părinţii îi vor spune că legionarii erau fascişti, că doar aşa au fost învăţaţi timp de 40 de ani. Dacă totuşi nu e convins şi va apela la presa “serioasă”, va găsi articole gen “Partid legionar, acuns în România”[3]. Va citi cum presa “democrată” îl va demoniza pe un bătrân preot căruia îi place imnul Mişcării Legionare[4] şi că „noii legionari” sunt de fapt neo-nazişti[5]
Şi pentru că am ajuns la Internet, dacă va tasta cuvintele “Mişcarea Legionară” pe google va găsi “Pagina României Naţionaliste” şi wikipedia. Dacă “Pagina României Naţionaliste” este una care face dreptate Mişcării, ea suferă de alte „păcate”: este un site foarte greu de descifrat, în care informaţia este aruncată la grămadă. Se intersectează acolo ca într-o salată, colinde, biografii legionare, diverse, imagini şi simboluri de-a valma.
Tânărului nostru îi va trebui o răbdare şi o voinţă de fier pentru a răzbate şi a înţelege ceva. Asta dacă intră pe respectiva pagină. Dacă va alege, cum face majoritatea, să se informeze de pe wikipedia, e jale: “Legiunea Arhanghelului Mihail, numită pe scurt Mişcarea Legionară, a fost o organizaţie naţionalistă din România interbelică, înfiinţată la 24 iunie 1927 de Corneliu Zelea Codreanu. Organizaţia a avut un caracter mistic-religios, violent anticomunist, antisemit şi antimasonic.”[6]
Mai află de-acolo că legionarii “se salutau folosind salutul fascist (reactualizarea mussoliniană, apoi nazistă a salutului roman)[7] şi că “Specificul ML faţă de alte mişcări fasciste ori fascistoide europene, cu care a avut în comun recurgerea la terorism, violenţă şi asasinat politic, consta în importanţa pe care o acorda religiei creştine ordodoxe”[8].
Practic, toate sursele de informare aflate la îndemâna tânărului de azi îl vor conduce să se distanţeze de un fenomen despre care a aflat că este anti-semit, criminal, fascist şi violent. În acest moment, avem un tânăr care are un bagaj informaţional negativ despre următorii termeni cheie: legionar, nationalism, salut roman, camasa verde. Acest părere negativă va avea un efect devastator asupra organizaţiilor care se vor revendica de la aceşti termeni: credibilitatea acestora va fi zero.
De-aici pleacă orice analiză a organizaţiilor legionare de azi. Şi în aceste condiţii teribile, cum încearcă noii legionari să convingă tineretul de adevăr?
Abuzând de exact termenii cu conotaţie negativă de mai sus: legionar, camasa verde, nationalism. Mai mult, în imaginile de la acţiunile legionarilor tânărul nostru va găsi un contrast: fie băieţi raşi în cap care inspiră teamă, fie oameni în vârstă care vorbesc cu lacrimi în ochi despre trecutul lor. Pentru că veni vorba, care sunt acţiunile cele mai mediatizate ale legionarilor de azi? Cu regret trebuie remarcat că acestea se concentrează în evenimente sporadice, mai mult ca REACŢIE la acţiunile altora. Defilări cu ocazia sărbătorilor naţionale, lipirea de afişe împotriva drogurilor sau pentru promovarea lui Eminescu, câteva marşuri, conferinţe pe teme legionare şi cam atât… Este foarte puţin pentru a sensibiliza nişte oameni care au deja o preconcepţie negativă despre organizaţie. “Avem tendinţa de a fi mai prudenţi în comunicarea cu persoanele necunoscute şi cu cele cu statut social diferit, dar frecvenţa contactelor favorizează deschiderea”[9] este o axiomă a vieţii în general, nu doar a comunicării. Dar o axiomă pe care legionarii de azi n-o cunosc. Cum nu par să ia în seamă faptul că asupra imaginii lor acţionează mulţi factori pe care nu-i pot controla[10] şi la care am făcut referire mai devreme: presa, şcoala, mediul familial, anturajul, etc, iar importanţa acestora este uriaşă.
Stabilind credibilitatea emiţătorului, să vedem forma mesajului legionar.
Folosirea limbajului împrumutat de la fondatorul Mişcării Legionare, acum 84 de ani este o eroare. Nu pentru că ideile exprimate ar fi demodate, ci pentru că acele forme de limbaj erau valabil pentru oamenii de-atunci. Românii, inclusiv tinerii, de azi nu mai sunt aceeaşi cu cei de acum opt decenii. În consecinţă, oamenii nu au cum să reacţioneze la fel ca atunci.
Utilizarea stridentă a acelei forme de limbaj nu face decât să îndepărteze şi mai mult oamenii de spiritul şi sensul acelui mesaj pentru că îi duce cu gândul la trecut. Şi nu la un trecut oarecare, ci unul despre care au fost învăţaţi că a produs suferinţă şi crime.
Colac peste pupăză, să nu uităm că şi regimul Ceauşescu a încercat un mesaj naţionalist, dar n-a reuşit decât să-l compromită prin folosirea unor lozinci goale de conţinut. Mesajele violente, extreme, injurioase, nu intră în calcul, pentru că acestea nu sunt nici măcar legionare, ci doar frustrări ale unuia sau altuia. Corneliu Codreanu plânge în Ceruri văzând unele specimene certate cu bunul simţ, credinţa şi legea ce se recomandă legionari. Aici mă refer la indivizi precum George Becali.
Din păcate, toţi aceşti factori influenţează modul în care mesajul legionar este recepţionat de către receptor. Astfel, studentul obişnuit de bună credinţă, dar care nu este învăţat cu discernerea adevărului şi căutarea în profunzime – doar asta înseamnă democraţie nu? – va recepţiona o imagine deformată asupra acestui fenomen şi în curând, va renunţa să mai investigheze, preferând să se concentreze pe lucruri mai simple. Cam aşa se văd legionarii în mintea tânărului educat după 1990, perioadă în care ideea de patriotism a fost batjocorită, iar simbolurile autorităţii românismului au fost călcate în picioare.
Repet, vorbim de majoritate, de fond, nu de cele câteva excepţii care confirmă regula.
Soluţii
Pentru că este vorba de o analiză, nu pot încheia fără a schiţa o soluţie. În primul rând trebuie plecat de la premisa că tânărul român îşi iubeşte ţara, dar nu este educat să-şi pună în practică corect acest sentiment.
Din acest motiv, orice organizaţie care se revendică de la Miscarea lui Corneliu Codreanu trebuie să acţioneze în SPIRITUL ei, dar utilizând mijloacele de AZI. Iar acţiunea trebuie să însemne EDUCAŢIE. Tinerii trebuie să fie aduşi, pas cu pas, să înţeleagă ce reprezintă cu-adevărat naţionalismul, sacrificiul, iubirea de neam, Dumnezeu, nu neapărat în ordinea asta. Şi totul cu exemple concrete din viaţa lor.
Legionarii trebuie şi pot să adapteze forma limbajului astfel încât mesajul Căpitanului să rămână intact. Tinerii trebuie să înţeleagă că a fi naţionalist înseamnă să le arăţi că este bine ca ei să aibă propriile firme, nu să muncească la corporaţii străine unde nu au niciun drept.
Oamenii ăştia trebuie educaţi să înţeleagă de ce e în interesul lor ca România -adică ei! – să-şi administreze singură resursele naturale şi că dorindu-ţi asta, eşti naţionalist. Ei mai trebuie să înţeleagă cine le-au fost strămoşii şi cum i-a salvat Biserica de la pieire, înainte să-i înfierăm că nu sunt credincioşi. Se poate pleca de la acţiunea anti-comunistă din munţi, de la exemplul Ogoranu pentru a-i introduce, încet-încet, în legionarism şi pentru a le explica de ce trebuie să protesteze când sunt nedreptăţiţi la muncă sau oriunde.
Cu alte cuvinte, tinerii de azi trebuie educaţi să înţeleagă cum se transpune în viaţa lor, de zi cu zi, legionarismul.
Pe scurt, prin acţiunile care presupun naţionalismul, legionarii de azi trebuie să ofere tineretului o ALTERNATIVĂ la prezentul pe care îl consideră catastrofal.
Corneliu Zelea Codreanu a ştiut să vorbească generaţiei de-atunci în felul în care trebuia ca să se facă înţeles. El a fost un geniu pentru că a vorbit din inimă şi a ştiut să-şi facă simţit şi împărtăşit acest sentiment. Toţi putem vorbi din inimă, dar asta nu înseamnă că suntem şi înţeleşi de ceilalţi.
Dacă nu putem fi asemeni lui, putem măcar să încercăm să analizăm raţiunea fiecărei acţiuni a sa şi s-o transpunem într-o situaţie de azi. Legiunea lui a fost un exemplu de organizare, din toate punctele de vedere. Tot ce el a scris/spus/făcut din suflet a fost adaptat şi azi e material didactic la Universităţi.
Dacă nu putem fi genii, măcar putem să facem efortul de a studia şi apoi totul va fi mai simplu.
Aceasta este, după umila mea părere, soluţia pentru viitor. Tot după umila mea părere, oamenii care să facă asta, există. Unii o fac deja prin diferite publicaţii, inclusiv aceasta, reviste, siteuri. Însă acţiunea lor nu are efectul pe care ar putea să-l aibă pentru că fiecare lucrează disparat. Mai rămâne să existe cineva care să-i unească. Îl vor găsi?
[1] Corneliu Zelea Codreanu – Carticica sefului de cuib
[2] Corneliu Zelea Codreanu, “Pământul strămoşesc”, I, nr. 1 din 1 august 1927
[3] Evenimentul Zilei
[4] “Căpitanul” renaşte pe YouTube cu voia duhovnicului Iustin Pârvu | VIDEO, Evenimentul Zilei
[5] http://www.gandul.info/news/noii-legionari-lauda-quot-cuiburi-quot-toata-tara-260077
[6] http://ro.wikipedia.org/wiki/Miscarea_Legionara
[7] Ibidem
[8] Ibidem
[9] Marcela Rodica Luca – Deprinderi de comunicare, op.cit
[10] Ioana Cecilia Popescu – Comunicarea în marketing, ed.II-a, op.cit
de Mihai M. Popescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu