De ce mai organizăm marşul pentru normalitate

Autor: Gheorghe Haiduc-ND Cluj
În ultimii ani am fost criticaţi dur pentru ca am organizat ca replică la parada homosexualilor marşul pentru normalitate, acţiune prin care am urmarit apararea familiei tradiţionale şi a valorilor creştine. Am primit critici nu doar de la homosexuali şi susţinătorii lor dar şi de la oameni care nu acceptă promovarea acestui comportament degenerat în spaţiul public.

Deşi aceştia nu sunt de acord cu parada gay, acţiunea Noii Drepte li se pare inutilă şi penibilă. Penibil e faptul ca am ajuns să mărşăluim pentru normalitate. Nici de atât nu mai putem avea parte în ţara asta? Dar la dreptul de a ne creşte copiii într-un mediu sănătos din punct de vedere moral vom renunţa niciodată.
Nu vom mai face acest marş când autorităţile vor lua măsuri şi nu vor mai permite promovarea homosexualităţii în public. Până atunci renunţarea la marş ar însemna să ne dăm bătuţi în faţa homosexualilor şi a gunoiului moral pe care îl promovează în stradă. Daca refuzăm să mai lupta însemna că nişte rătăciţi îmbrăcaţi ca la circ care promovează un comportament sexual degenerat şi un stil de viaţă imoral şi nesănătos vor învinge.
O idee greşită din start cu care vin unii din cei ce ne critică e faptul că „Noua Dreată nu face altceva decât să protesteze împotriva homosexualităţii”. Cei care susţin asta sunt prost informaţi în legătură cu activităţile noastre. Oricine urmăreşte site-ul şi blogul Noii Drepte poate să vadă că avem o arie largă de acţiuni: conferinţe, tabere de muncă, promovarea sărbătorilor identitare şi a cultului eroilor, lupta pentru unitate naţională, ajutorarea românilor din jurul graniţelor, militarea pentru unirea cu Basarabia, campanii împotriva drogurilor, acţiuni de ecologizare, campanii de promovare a mândriei naţionale, apărarea demnităţii naţionale, educarea tinerilor în spirit naţionalist şi creştin, lupta politică, etc. Nu e vina noastră că televiziunile nu promovează alte acţiuni ale noastre la fel de mult cum promovează acest marş. Însă luarea de atitudine împotriva promovării publice a homosexualităţii e doar o mică parte din activitatea noastră.
Alţii spun ca acţiunea e inutilă (homosexualii find nesemnificativi în societate) şi că ar trebui să ne canalizăm energiile în altă parte. Deja am enumerat mai sus multe alte domenii în care ne concentrăm eforturile. Dar a spune că cea ce fac homosexualii e aproape inofensiv e o greşeală. Organizaţii multiculturale şi „pro-toleranţă” din occident sponsorizează ONG-urile gay din România cu sume mari. Pe deasupra, aceste asociaţii mai primesc bani şi de la statul român, asta în timp ce nu sunt bani pentru menţinerea spitalelor şi pentru plata salariilor. Şi oare câţi români sunt de acord ca din banii lor politicienii să sponsorizeze manifestări antisociale, anticreştine, antiromâneşti şi desigur scârboase. Trebuie să mai menţionez că homosexualii au şi influenţă politică şi se fac presiuni atât din interior cât şi din exterior pentru legalizarea căsătoriilor şi adopţilor homosexuale, dar şi pentru acordarea de privilegii acestora.
În multe state din occident căsătoriile între persoane de acelaş sex sunt legale, în state precum Anglia, Spania, Olanda, Belgia, Danemarca, Norvegia, unele state din SUA, etc sunt legale şi adopţile de copii de către homosexuali. Imi e şi groază să mă gândesc cum vor creşte acei copii şi ce educaţie vor primi. Lucrurile merg şi mai departe: acest stil de viaţă imoral e promovat de mass-media; homosexualii pot să dea lecţii de „toleranţă” în şcoli; gayfest-ul a devenit o sarbatoare precum festivalul berii de care se bucură toată lumea, nemaifind considerat o manifestare obscenă; criticarea stilului de viaţă homosexual şi a promovării homosexualităţii în public e considerată discriminare şi se pedepseşte cu amenzi; copiiilor li se povestesc de la grădiniţă basme cu homosexuali şi învaţă în şcoală istoria homosexualităţii iar unele şcoli sarbătoresc ziua homosexualilor. Dar aşa s-a început şi în occident, ca aici: cu o paradă a „diversităţii”. Dacă permitem ca această paradă să se desfăşoare fără nici un protest atunci peste zece ani când copiii noştrii vor veni acasă cu un manual de istorie a homosexualităţii să nu ne mirăm. De aceea e important să luam atitudine şi să luptăm pentru familile, credinţa şi tradiţile noastre.