SUB SEMNUL ARHANGHELULUI

Dintre toate miscarile care, de la razboi incoace – pentru a nu vorbi decat in stricta contemporaneitate – au incercat sa organizeze destinele natiei noastre, niciuna nu s-a asezat mai sigur in matca istoriei romanesti ca cea a tinerilor care stau sub ocrotirea Arhanghelului cu sabia de foc.

Este adevarat ca ei au norocul sa se ridice la viata comunitatii in momentul UNIC in care structura istoriei coincide in asa grad cu geniul rasei noastre incat e de ajuns sa fii cu adevarat Român pentru ca gestul tau sa creeze persepective imperiale.

Dar cand te gandesti ca atatea asezari si formatiuni politice – cu o traditie “mare” si cu o experienta “bogata” – si-au ratat misiunea revolutionara si s-au impotmolit repede in apele statute care nu dau decat cel mult o perspectiva de broasca, trebuie sa incepi a intelege ca gestul rodnic al tanarului, dar, pentru asta, nu mai putin barbatului lor Cãpitan trece dincolo de îndemânare sau talent si devine rasfrangerea sigura a unui destin.

Trebuie sa spun, aici si astazi, celor de varsta mea – si, daca imi e ingaduit, si celor mai batrani decat mine – CA, PANA ACUM, MISCAREA ACEASTA NU A GRESIT NICIODATA.

Destul ca sa ne faca sa intelegem ca pe tinerii acestia, care merg chiuind in lupta si in moarte, nimic nu-i abate din drumul lor; nici violenta, nici tradarea; nici linguseala, nici coruptia; nici ademenirea, nici prigoana. Caci nu merg pe drumul lor, ci pe drumul natiei, care e al mantuirii, pentru ca pe el strajuieste Dumnezeu.

Iar celor mai indaratnici le voi spune ca a trecut momentul in care adeziunea noastra putea sa insemne izbanda si impotrivirea noastra – infrangerea.

De intalnirea noastra cu tineretea legionara nu mai atarna decat bucuria de a fi vazut din vreme “lumina cea adevarata” si… un apus fara fulgere. Caci, inca o data, victoria legionara inainteaza ca o necesitate de destin, iar a te impotrivi ei inseamna a lua istoria în rãspãr.

prof. Nae Ionescu, Buna Vestire, anul I, nr. 100, 27 iunie 1937.