Din nou ne aflăm în luna mai, din nou în Republica Cred că nu există un lucru mai rușinos pentru un neam, de cât cel de a uita istoria sa adevărată. Ceia ce se petrece astăzi în Basarabia este un adevărat triumf al absurdului. Închinăciuni, cuvinte de laudă, felicitări pentru cei ce au venit cu arma în mână pe pământul Patriei Noastre Române, ocupând Basarabia și nordul Bucovinei, omorând zeci de mii de oameni și deportând alte sute de mii.
Din copilărie ni se impunea o istorie falsă, scrisă de pseudo-savanți ai Kremlinului, din care reiese că săraca Uniune Sovietică a fost atacată de barbarii Fasciști... Însă astăzi nimic nu se pomenește despre statul agresor Uniunea Sovietică, care a atacat în 1939 Finlanda, iar mai apoi, împreună cu Germania Nazistă, au atacat Polonia, la fel nimic nu se vorbește despre ocuparea țărilor Baltice în 1940, dar cel mai dureros e că astăzi nu se amintește despre ocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord, de parcă nici nu ar exista 28 iunie 1940, care a adus doar în timp de un an peste 330 000 de victime, dintre care 30 000 au fost omorâți de soldații sovietici “eliberatori”. Se uită și de faptul că lagările de concentrare și exterminare declarate ca crima împotriva umanității, pentru care au fost condamnați la moarte liderii naziști, au existat în Uniunea Sovietică până la și după război.
Regatul Român nu a atacat niciodată Uniunea Sovietică! În data de 22 iunie 1941, România a răspus la atacurile din anul 1940, așa cum se cuvine. Pentru neamul nostru, acest război a fost un război drept și sfânt pentru eliberarea Patriei de sub jugul roșu al bolșevismului.
Astăzi se fac încercări de a justifica pe ocupanți cu pseudo-argumente, ca exemplu pot servi afirmațiile că acest război e considerat drept eliberator al Europei de sub jugul fascismului. Însă cine poate spune ce fascism a existat în România? Cine poate spune cine a rugat pe acești “eliberatori” să ne elibereze? Și de cine să ne elibereze?
Această zi de 9 mai a însemnat pentru noi a doua ocupație sovietică, încă mai cruntă, încă mai satanică. În urma acestei “victorii”, Basarabenii și Bucovinenii au trăit un calvar, iarăși alte vagoane pentru vite pline cu oameni au plecat în Siberia și Kazahstan, peste 300 000 morți în urma foametei organizate, zeci de mii de împușcați de armata roșie... Nu există iertare pentru cei ce astăzi uită pe cei peste 1 505 000 de oameni care au suferit în urma acestei “eliberări”.
De ce noi, neam care a suferit enorm din cauza ocupației sovietice, trebuie să plângem pe ostașii ocupanți, dar în același timp să uităm de jervele neamului nostru?
Ni se impune o falsă idee că trebuie să fim recunoscători pentru “victorie”, însă noi nu avem cui să-i fim recunoscători, deoarece soldatul sovietic ne-a adus doar suferință și chinuri, destine distruse, valori călcate în picioare, moarte, robie și ateism. Barbarii comuniști au făcut totul ca să distrugă conștiința și cultura națională, însă ei nu au știut că neamul nostru, pe parcursul istoriei sale, a mai văzut triburi sălbatice, dar mereu a rezistat!
Autor: Sergiu Lașcu
E adevăr curat! Nu este o sărbătoare, ci o zi ”neagră” pentru românii basarabeni!!! Aș vrea să menționez din propria experiență, că majoritatea oamenilor, ce au ieșit în această zi în stradă cu flori, nu au făcut-o din propria dorință!.. Majoritatea lor constituie funcționari de stat, ce au fost impuși s-o facă, de către organizațiile unde activează. Iar șefii acestor organizații, la rîndul său, au primit indicații de la autoritățile publice locale.
RăspundețiȘtergereEvelina Negara