Părintele Constantin Voicescu – 14 ani de la trecerea în rândul mucenicilor. Despre Valeriu Gafencu: “Am certitudinea că va fi canonizat”

“Undeva, intr-o inchisoare comunista, a trait si a patimit un om despre care am certitudinea ca va fi canonizat. E vorba de Valeriu Gafencu. A murit la Targu Ocna. Un tanar cu sufletul de crin, pe care, din pricina puritatii sale, iti era rusine sa-l privesti in lumina ochilor. nu mai era decat piele si os, plin de boala si de tuberculoza, dar ochii lui erau luminosi si numai zambet.” – Pr. Constantin Voicescu

Intamplarea de la penitenciarul Targu Ocna

– “A avut loc un lucru ce ne-a impresionat pe toti in chip deosebit. A fost dezafectata capela care facea parte din vechea inchisoare, cladita de un domnitor, pe vremuri. Acela, descinzand intr-o vizita, a fost indurerat sa constate ca ocnasii nu vedeau soarele niciodata, munceau sub pamant, mancau sub pamant, dormeau sub pamant. Si le-a construit o gherla la suprafata, la distanta bunicica de ocna, sa faca doua plimbari pe zi sub cerul liber. O numeam: La Castel. Din acel timp se credea ca data si capela. Ei bine, cand a fost aceasta dezafectata, ne-am pomenit ca ni s-au adus carpe de sters pe jos. Ele constituiau fragmente din vesminte preotesti, de patrafir, de steaguri, de antimise si asa mai departe. Dandu-ne noi seama de aceasta, am cautat – cu mare grija, de teama turnatorilor – sa le recuperam, sa le ascundem. Mi-aduc aminte ca am cusut o Sfanta Fata de Masa intr-o saltea, nu mai stiu nici eu unde. In sfarsit, am facut tot ce era cu putinta sa nu se ajunga a se spala pe jos cu ele, ceea ce detinutii de la dreptul comun au si facut-o, nestiind, sarmanii, despre ce era vorba.”

Fericirea bolnavilor de la Targu-Ocna era ca se nimerisera in mainile lor acele fragmente ce simbolizau Eternitatea. Orice risc merita asumat pentru pazirea lor.

– “Eu am luat un patrafir pe care mi l-am cusut in captuseala paltonului. Paltonul mi-l lasasera; se ingaduiau haine groase acolo. Cu el m-am invelit toata perioada detentiei, pana la eliberare. M-am tot intrebat: ‘Nu cumva este o legatura intre asta si optiunea mea pentru preotie?’. Anume faptul ca-mi pazea umerii un patrafir? Dealtfel gandul de a ma dedica vietii bisericesti s-a tot accentuat la Targu-Ocna.”

– “Parinte, daca-mi aduc bine aminte”, il intrerup pe vorbitor, “patrafirul simbolizeaza jugul lui Hristos. Acest jug isi si gasise locul potrivit pe umerii aceluia chemat sa devina preot, nu? pe umerii Sfintiei Tale. Aceasta a fost o Chemare sub jugul lui Hristos.”

– “Cam asa. Cand m-am eliberat, primul drum l-am facut la biserica Zlatari, unde slujea duhovnicul meu, parintele Toma Chiricuta. Tocmai ispravise slujba de seara. Imi amintesc ca i-am raspuns: – “Sunt fericit ca am fost acolo…”. Asa simteam. Si acum simt la fel: nu regret nimica. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am fost acolo. De acolo am iesit cu dorinta de a ma preoti.”

Acolo, adica in temnita, tanarul Constantin Voicescu a auzit Chemarea la credinta jertfitorului de sine, Chemarea lui Dumnezeu.

Sursa: Apologeticum