Legionarii buhuşeni în presă. Încă o cruce a legionarilor distrusă…

ULTIMA ORĂ! Imediat după mediatizarea în presa băcăoană a comemorării celor trei legionari executaţi în noaptea de 21-22 septembrie 1939 la ordinul regelui Carol II, modesta cruce ce amintea cumplita lor moarte a fost distrusă complet. Nici morţi nu-i lăsaţi în pace?!

 28.09.-4.10.2011

Slujbă de parastas pentru legionari, la Buhuşi

Sâmbătă, 24 septembrie, 2011, filiala Bacău a Partidului Pentru Patrie a organizat la Buhuşi o slujbă religioasă comemorativă închinată grupului de trei legionari asasinaţi în anul 1939.

Execuţia a avut loc alături de o lizieră de salcâmi din mărginimea oraşului Buhuşi, lângă şoseaua care şerpuieşte spre marile păduri ale Runcului, unde s-a ctitorit în timpul voievodului Ştefan cel Mare o mănăstire. Aici este o răscruce de drumuri ducând spre ea, precum şi spre mănăstirea de maici de la Ciolpani şi spre localitatea Marginea.

Execuţia din 1939 a fost una dintre cele 254 comandate în toată ţara, în urma asasinării la Bucureşti, de către legionari, a primului ministru Armand Călinescu. Faţă de faptele de bravadă sau cruzime ale unor legionari, s-a răspuns atunci cu represalii generalizate faţă de întreaga Mişcare legionară, dându-se ordin de execuţie a câte trei sau mai mulţi legionari, din fiecare judeţ. Aceasta deşi în cazul asasinării primului ministru Armand Călinescu făptaşii se predaseră şi au fost condamnaţi. Printre victimele ordinului de execuţie dat de Guvern, s-au numărat şi cei trei legionari de la Buhuşi, care au reprezentat lotul judeţului Neamţ (Buhuşiul, în acea perioadă fiind încorporat administrativ teritorial acestui judeţ). Ei au fost arestaţi în schimbul doi, la fabrica de postav din localitate şi transportaţi în câmp, unde fără nicio judecată au fost împuşcaţi. Se numeau: Avădanei Vasile, Mălinici Nicolae şi Puiu Vasile. Din unele mărturii s-a aflat că legionarul Puiu Vasile, deşi rănit sub tirul de gloanţe, fiind un bărbat cu o constituţie fizică atletică şi o trăsătură temperamentală eroică, deosebit de demn şi dârz, a încercat dezarmarea unui jandarm din plutonul de execuţie. Jandarmul, însă, a dejucat o întorsătură de situaţii ce îi putea pune într-un mare pericol pe toţi cei din pluton, în cazul în care carabina ar fi fost capturată de către legionar şi, cu sânge rece, i-a secţionat cu baioneta venele de la mâna stângă, ceea ce a făcut ca legionarul Puiu Vasile să se prăbuşească, fără putinţa de a mai lupta. Potrivit aceloraşi mărturii, se mai presupune că, în chiar momentele când condamnaţii mai sângerau, culcaţi la pământ de rafalele plutonului de execuţie, a sosit cu o maşină o delegaţie a jandarmeriei Bacău, care aducea un ordin de amnistie. A fost însă cu numai câteva minute prea târziu. Dacă este reală această ipoteză, cu atât mai mare este mirarea pentru faptul că cele trei trupuri ucise au fost lăsate mai multe zile sub cerul liber, spre a fi văzute, cu scopul de avertizare, de către localnici. Sunt mărturii despre faptul că au fost aduşi organizat muncitori de la fabrica textilă şi şcolari, pentru a privi cadavrele descompuse şi ciuntite de corbi şi jivine.

În semn de comemorare, în locul în care s-a executat asasinatul, s-a ridicat o cruce, iar reprezentanţii partidului Pentru Patrie fac demersuri de legalitate, pentru construirea unui monument, având, după precizarea lor, permisiunea Consiliului Local exprimată prin primarul aşezării, Ionel Turcea.

Parastasul a fost oficiat de către preotul paroh al parohiei Sf Trei Ierarhi, Florin Pelin. Au fost prezenţi din partea Partidului Pentru Patrie, organizaţia Bacău, foşti membri ai Mişcării legionare Gheorghe Mântulescu şi Petru Velescu, precum şi un reprezentant al aripei tinere a partidului, Ştefan Moisă, fratele preşedintelui de filială Bacău, Mihai Moisă. Ei au transmis mesajul omagiului şi recunoştinţei preşedintelui organizaţiei naţionale a partidului, Gheorghe Iulian. Din partea organizaţiei Buhuşi a Partidului Pentru Patrie au participat G. Ovidiu şi G. Ghirvu. Au participat, de asemenea, simpatizanţi locali.

După serviciul de parastas s-au depănat memorii ale unei epoci în care capitolul care priveşte adevărul istoric despre Mişcarea legionară din România este insuficient şi confuz abordat astăzi. Astfel, fostul legionar, Gheorghe Mântulescu, în vârstă de 90 de ani, a rememorat anii de puşcărie politică „nedreaptă şi inumană”, după propriile-i mărturisiri, între anii 1941-1964. El a fost arestat când era licean, fiind pus în libertate la vârsta deplinei maturităţi, după douăzeci şi trei de ani de pedeapsă, pentru motivul că a activat în cadrul Frăţiei de Cruce. Celălalt fost legionar, acum la vârsta senectuţii – 87 de ani – Petru Velescu este fratele liderului legionar Viorel Velescu, cel care, spune Petru Velescu, în anul 1945 a instrumentat printr-un memoriu înaintat Tribunalului de la Nurenberg, cererea de exonerare a vinei Mişcării legionare din România, pe baza căreia s-a admis acţiunea şi s-a constatat nevinovăţia. Faţă de acest act, în măsura în care este real se probează oarecum confuzia şi neştiinţa, ori într-o mai mică sau mai mare măsură, lipsa de responsabilitate ori chiar comportamentul tendenţios, dacă unii edili înţeleg să răspundă prin deplină neutralitate acestor acţiuni de recomemorare a unor momente ale istoriei, pe care, vrând, nevrând, prin forţa împrejurărilor, naţiunea trebuie să şi le asume. De asemenea, ele se cer dezbătute şi dezvăluite, cu atât mai mult cu cât adevărul despre Mişcarea legionară din România continuă să rămână, ca atâtea adevăruri istorice, dincolo de marea cortină a cenzurii…! (Ioana Gherghel)

Sursa:http://informatorulmoldovei.ro