”Fascismul” Mişcării Legionare

O eroare des întâlnită chiar la simpatizanţii legionarismului românesc este aceea de a confunda doctrina legionară cu fascismul, naţional-socialismul, extremismul, xenofobia şi alte aberaţii de acest gen, specifice dealtfel mentalităţii comunist-capitaliste care domină societatea modernă şi asigură dăinuirea unui totalitarism mai greu de recunoscut, un totalitarism ”democratic”. De multe ori mi-a fost dat să văd cum simpla invocare a cuvântului ”legionar”, ca şi a cuvântului naţionalist dealtfel, cât şi a denumirii de ”Mişcare Legionară” este considerată echivalentă cu fascismul şi naţional-socialismul, două idei complet diferite şi de o origine străină specificului nostru sufletesc.

Pentru ca cineva să mai asocieze astăzi Mişcarea Legionară cu curentul fascist ITALIAN sau cu cel naţional-socialist GERMAN mi se pare absolut necesar ca acel cineva să stea foarte prost cu istoria sau să fie rău intenţionat, având un obiectiv permanent în combaterea ”bandiţilor” ăia de ”legionari”. Spun asta fiindcă există o mulţime de argumente istorice, doctrinare şi juridice care pot să ateste lipsa oricărei legături între legionarism şi fascism, iar aceste argumente intenţionez să le înşirez în acest articol deşi sunt deja sătul de genul ăsta de probleme pentru simplul motiv că nu diferă deloc de tradiţională prostie ”Noua Dreaptă este o mişcare extremistă”, o tâmpenie care se demontează extrem de uşor cu o singură întrebare : unde este extremismul ? Dar mă rog, prostia există de la începutul lumii şi cu timpul a devenit o modă…

Se cere o prezentare generală a doctrinei legionare prin care să se vadă diferenţa între aceasta şi ideile care au stat la baza fascismului, naţional-socialismului, falangismului sau orice altă doctrină ,naţionalistă în felul ei, dar străină de neamul Românesc şi uneori exagerată ( ex. naţional-socialismul ). De cele mai multe ori când se discută despre Mişcarea Legionară discuţiile au la bază doar o parte a istoriei, acea parte scrisă de comunişti şi de adversarii Mişcării Legionare şi ignoră în totalitatea şi cealaltă parte a poveştii, lăsând la o parte şi documentarea despre ideile promovate de Mişcarea Legionară, idei precum credinţa în Dumnezeu şi, implicit, o viaţă bazată pe morala creştină şi virtuţile ostăşeşti – cavalereşti.

Acel nobil caracter creştin al Mişcării Legionare reprezintă unul din principalele puncte care atestă diferenţa dintre naţionalismul legionar şi cel fascist. Având la bază Creştinismul membrii acestei mişcări, care lăsau deoparte ideile machiavelice despre politică, nu puteau să trăiască altfel decât după normele învăţate prin Sfânta Scriptură şi vieţile sfinţilor, acest lucru ducând şi la iertare, la dragostea faţă de vrăjmaş şi multe alte lucruri de acest gen. Faptul că legionarii au trăit în conformitate cu aceste norme s-a văzut şi în închisorile comuniste unde legionarii se rugau pentru iertarea celor care-i torturau, un lucru pe care puţini dintre noi am putea să-l facem cu adevărat, asta pentru că ei trăiau cea ce erau învăţaţi după modelul de viaţă al Căpitanului, Corneliu Zelea Codreanu, şi nu foloseau aceste lucruri pentru o simplă propagandă politică.

Tot Creştinismul Mişcării Legionare împiedica legionarismul de la deraierea pe calea anti-semitismului, problemele lor cu evreii fiind doar de ordin social şi economic, nicidecum rasial, iar acest lucru se vedea cel mai bine prin faptul că un comandant legionar, Vasile Marin, era căsătorit cu o evreică converită la Creştinism iar Mişcarea Legionară avea şi membri de origine evreiască, chiar Căpitanul a salvat viaţa unui evreu când acesta era să se înece. Dar probabil că aceste detalii nu reprezintă nimic, nu ? La fel cum nu contează nici faptul că singurul teatru evreiesc din Europa controlată de forţele Axei era patronat de un legionar, respectiv comandantul legionar Radu Gyr.

Fascismul şi Naţional-Socialismul n-au avut niciodată la baza idealurilor lor credinţa creştină, lucrur care a şi permis exagerările şi greşelile enorme din partea acestor două ideologii care, printr-o ”eroare”, au sprijinit prigonirea Mişcării Legionare (sprijinul lui Hitler pentru Antonescu). Şi iată cum legionarii, atât de ”fascişti”, au fost prigoniţi şi închişi în lagăre de concentrare alături de evrei… chiar că erau prieteni cu Hitler, nu glumă. Prin asta ajungem la al doilea punct, de ordin juridic, respectiv judecata de la Nurnberg şi evenimentele din România postdecembristă.

După încheierea celui de-al doilea război mondial şi reglarea conturilor finale s-a format şi faimosul tribunal de la Nurnberg, tribunal care a judecat şi ”crimele de război” naziste. Acolo, în ciuda problemelor pe care aliaţii occidentali le aveau cu orice formă de naţionalism, legionarilor nu li s-a putut reproşa absolut nimic şi astfel Mişcarea Legionară nici măcar n-a fost nevoită să participe la tribunalul respectiv în postura de acuzaţi. Prin asta putem înţelege automat că tribunalul de la Nurnberg n-a fost capabil să găsească cea mai simplă acuzaţie cu privire la crimele de război, inclusiv colaboraţionism cu forţele fasciste şi naziste, singurul loc unde aceştia erau consideraţi fascişti fiind Uniunea Sovietică a cărui sistem de judecată îl cunoaştem toţi foarte bine. Deci iată cum un tribunal menit să distrugă forţele naţionaliste prin greşelile comise de al Treilea Reich nu este capabil să găsească nici o pată REALĂ când vine vorba de Mişcarea Legionară, chiar din contră, generali americani precum Gen. Patton au fost profund impresionaţi de suferinţa prin care Mişcarea Legionară a trecut sub două dictaturi : carlistă şi antonescianistă.

Totuşi lucrurile nu se încheie cu tribunalul de la Nurnberg, căci şi după revoluţia din Decembrie ’89, în ciuda faptului că România se afla ( şi se află ) încă sub influenţa forţelor neo-comuniste, forţele naţionaliste ale neamului Românesc încă se raportau la moştenirea glorioasă a Mişcării Legionare, asumându-şi identitatea de continuatori ai acesteia. Acest lucru a dus inevitabil la o nouă încercare de prigonire a legionarismului, dintre care cel mai cunoscut caz este cel al profesorului Grigore Opriţa. Acesta a fost acuzat de fascism, extremism, tot tacâmul ”libertăţii” democratice, dar prin graţia Providenţei totul s-a întors exact pe dos, această problemă de ordin juridic fiind în cele din urmă benefică grupurilor neo-legionare. Cum aşa ? Prin faptul că în cazul Grigore Opriţa Curtea de Apel Bucureşti a dat o sentinţă irevocabilă cu privire la LEGALITATEA Mişcării Legionare, o sentinţă care vine să confirme şi poziţia tribunalului de la Nurnberg.

Acum, ca un apropo, aş vrea să le pun celor care detestă naţional-socialismul pentru uciderea evreilor o întrebare : pe ce vă bazaţi ura ? Pe tribunalul de la Nurnberg, ori dacă tribunalul a greşit cu privire la Mişcarea Legionară există posibilitatea să fi greşit şi cu privire la evrei ? Practic contestaţi tribunalul de la Nurnberg şi implicit holocaustul? Deja aţi devenit ”fascişti” fiindcă faceţi, de facto, o contestare la adresa felului în care tribunalul de la Nurnberg a privit Mişcarea Legionară, contestaţi şi crimele de război şi toate cele, sincere felicitări! O să încerc să evit astfel de articole fiindcă sunt deja sătul să tot scot în evidenţă evidentul, dar se pare că întâmplările din viaţa de zi cu zi nu-mi permit acest lucru.

În încheiere o problemă pe care vreau să o mai lămuresc odată este salutul roman, pe care destui îl consideră nazist. Acest salut există încă de pe vremea Imperiului Roman şi era folosit fie pentru a saluta soarele, fie pentru a-l saluta pe împărat, salutul fiind folosit şi în America cu mult înainte de venirea naţional-socialiştilor la putere în Germania. În spiritul creştin al Mişcării Legionare, care a adoptat acest salut încă dinainte ca Codreanu să fi auzit de Hitler, salutul roman reprezenta înălţarea sufletului spre cer, spre Dumnezeu, implicit formarea omului nou, motiv pentru care şi mâna era dusă la inimă înainte de a fi ridicată spre cer, un lucru pe care naziştii şi fasciştii nu-l făceau în salutul lor. Faptul că a fost folosit de nazişti nu transformă acest salut imperial într-un simbol al nazismului, la fel cum nu este un simbol al legionarismului, pe mentalitatea asta şi steaua ar fi un simbol al U.E. fără un trecut al ei, la fel cum şi crucea ar putea avea o mulţime de alte înţelesuri decât cel creştin. Dacă la svastica întoarsă mai înţeleg această mentalitate, la salutul roman nu reuşesc.

Autor: Alexandru Sudițoiu 

sursa:blog.nouadreapta.org