Privind în urmă la cei 85 de ani de viaţă legionară, sufletele noastre se umplu de bucurie gândindu-ne prin câte am trecut, prin ce încercări cumplite, câte păduri cu fiare sălbatice şi mlaştini ale deznădejdii am străbătut, până a ajunge astăzi să ne putem spune aceste lupte şi jertfe. Am supravieţuit regimului falsei democraţii din România care ne-a zdrobit oasele ca să ne lepădăm de credinţa noastră; am ieşit biruitori şi din încleştarea cu regimul dictaturii carliste după ce am lăsat în urmă un lung şir de morminte, în frunte cu însuşi întemeietorul Mişcării noastre, Căpitanul nostru etern, Corneliu Zelea Codreanu; am rezistat şi dementei prigoane antonesciene care a făcut din războiul din răsărit şi o armă a uciderii noastre. Nu ne-am plecat genunchii nici în faţa puhoiului bolşevic, deşi toate puterile iadului s-au dezlănţuit contra noastră să ne schimbe şi, în final, să ne extermine. Cu mândrie şi demnitate, am ţinut sub steagul Legiunii în acest timp, rezistenţa în temniţele lagărului comunist şi am dus lupta în exil unde o mână de oameni, loviţi din toate părţile, au continuat să arate lumii libere ororile sistemului bolşevic. Explicaţia acestei rezistenţe supraomeneşti duşmanii nu o vor înţelege niciodată şi unul după altul vor cădea în faţa întăriturilor noastre: la 24 iunie 1927 nu s-a creat un paritd, nu s-a creat o formă cunoscută politic, ci s-a născut o nouă lume înzestrată cu noi coordonate spirituale. Luând ca îndreptar învăţătura creştină, Căpitanul a aşezat-o în centrul de desfăşurare a întregii istorii naţionale. Legiunea este o organizaţie de inspiraţie creştină care se caracterizează prin aceea că interesul este substituit cu generozitatea, tendinţa de acaparare de bunuri materiale, cu spiritul de sacrificiu şi individul mărunt şi egoist, cu omul nou, eroul plenar ce se realizează pe toate planurile vieţii sociale. Căpitanul a călăuzit neamul nostru spre albia vieţii adevărate, al cărei început este în izvorul creştin al dragostei.
Între comunism, socialism şi alte concepţii materialiste, pe de o parte şi legionarism, pe de altă parte, se deschide o prăpastie de netrecut. Noi luptăm dinamizaţi de o pasiune creatoare, voind să transformăm lumea, făcând-o mai bună şi mai dreaptă. Comuniştii, materialiştii, având ca tată pe Principele Întunericului, şi-au făcut sufletul lăcaş al urei, ţinta lor este să distrugă aşezământul milenar al creştinismului, să dizolve dragostea de familie şi neam, oferind satisfacţii materiale. Noi nu putem fi niciodată alături de ei, căci din acel moment am înceta să mai existăm ca Mişcare şi ne-am autodizolva în masa lor dornică de câştiguri imediate.
Priviţi ce se întâmplă în Europa şi în întreg Occidentul: n-are această lume tot ce-i trebuie ca să fie mulţumită? O economie înfloritoare, arme de o capacitate să-şi apere bunurile, o superioritate vădită în toate domeniile vieţii sociale şi culturale faţă de restul omenirii. De ce, totuşi, acest Occident este în nelinişte crescândă, în spaimă, parcă, de viitor? De ce această lume zisă liberă moare, se stinge, cu toate aparenţele ei de prosperitate? De ce nu mai satisface bunurile materiale pe care le-a creat şi pentru care continuă să lupte?
Pentru că au abandonat cauza lui Hristos, pentru că pactizează cu toate puterile satanice, crezând că se poate acomoda şi convieţui cu forţele materialiste ale lumii. Ce se întâmplă azi în lume nu este decât consecinţa naturală a stării de păcat mortal în care se complace, crezând că se poate servi la doi stăpâni. Noi nu avem nimic din ce au ei, nu ne putem măsura cu aceste puteri moderne, nici bogăţii, nici arme, nici armate, nici cel puţin un punct de sprijin, un cât de modest ajutor în acest Occident opulent, dar rece, egoist şi închistat în materialism. Posedăm, în schimb, un bun infinit mai mare: o conştiinţă curată în faţa Atotputernicului, în faţa neamului, cât şi a tuturor oamenilor cinstiţi, în lupta noastră de 85 de ani. Avem mulţumirea şi mândria că nu am acceptat niciun compromis cu inamicul, nu ne-am mlădiat conjunctural în lupta noastră şi ne-am menţinut intactă lealitatea faţă de Hristos, de neam şi de demnitatea legionară.
Comemorând cei 85 de ani de la întemeierea Legiunii, noi, puţinii din cei vechi, ce am mai rămas, facem o urare generaţiilor de legionari care urmează: Să-i ajute Dumnezeu să nu se abată de la linia Căpitanului, rămânând credincioşi jertfei lui şi sângelui vărsat la Majadahonda.
În timp ce lumea se destramă şi multiplică la infinit laşităţile, defecţiunile şi trădările, preţul legământului nostru va fi mare când vom putea striga Cerului: Mai există o oaste pe pământ care nu l-a părăsit pe Domnul nostru Iisus Hristos: Oastea lui Codreanu.
sursa: fgmanu.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu