Au trecut 84 de ani de când un grup de tineri, studenți naționaliști-creștini, în frunte cu Corneliu Zelea Codreanu, au înființat Legiunea Arhanghelul Mihail.
"Astăzi, Vineri, 24 iunie 1927 (Sf. Ioan Botezătorul), ora zece seara, se înfiinţează: "LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL", sub conducerea mea. Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Să rămână în afară cel ce are îndoieli. Fixez ca şef al gărzii de la Icoană pe Radu Mironovici." acesta a fost primul ordin al Căpitanului, iar din acest moment în România se ridică o forță nouă, gata de luptă și jertfă.
Puțini la număr, săraci, lipsiți de orice ajutor, acești tineri au putut să creeze o adevărată oaste creștină, care a luptat în timpurile celor mai grele încercări pentru neamul românesc, pentru dreptate și adevăr, pentru tradiții strămoșești și Altarele Sfinte. Mișcarea Legionară a venit în viața românească nu ca o nouă forță politică, nu ca un partid nou ce dorește doar acapararea puterii, ci ca o revoluție spirituală. În loc de programe și promisiuni electorale, Legiunea ridică steagul Credinței și schimbării sufletești a omului.
Într-o epocă de compromisuri rușinoase și căderii morale a clasei politice, Mișcarea Legionară face apel la sufletul omului și demnitatea lui. În locul omului politic, Legiunea propunea omul corect, omul de credință, capabil de luptă și jertfă pentru idealurile naționale și Cruce. Legiunea Arhanghelul Mihail, a devenit mai mult decât o organizaţie politică, nationalistă, socială, filosofică etc. ea a devenit o adevărată şcoală sufletească. "Tot ce-și poate imagina mintea noastră mai frumos ca suflet, tot ce poate rodi rasa noastră mai mândru, mai înalt, mai drept, mai înțelept, mai puternic, mai curat, mai muncitor și mai viteaz, iată ce trebuie să dea școala legionară! Un om nou, în care să fie dezvoltată până la maximum toate posibilitățile de mărire omenească ce se află sădite de Dumnezeu în sângele neamului nostru" spunea Corneliu Zelea Codreanu.
În timp ce toate forțele politice luptau pentru puterea în stat, Legiunea lupta pentru sufletele oamenilor, pregătind națiunea întreagă pentru încercările ce aveau să fie. Căpitanul nu a pus niciodată baza pe câștiguri electorale, alegerile și participarea în ele au fost doar o modalitate de a aduce Crezul Legionar în masă. Corneliu Zelea Codreanu învăța pe camarazii săi că biruința legionară poate fi doar după schimbarea și curățirea sufletului românesc: “Mișcarea noastră nu poate birui decât o dată cu desăvârşirea unui proces interior de conştiinţă a Naţiunii Române. Când acest proces va cuprinde majoritatea Românilor şi se va desăvârşi, biruinţa va veni automat! Ne trebuie omul de credinţă, omul viteaz, omul de jertfă, omul corect. Corect în raport cu el, corect în raport cu lumea, în raport cu Ţara sa, în raport cu Dumnezeu”.
Este notoriu episodul din decembrie 1937, când, în sediul din str. Gutenberg 3, comandanţii legionari jubilau în faţa recentului succes electoral, în timp ce Corneliu Codreanu stătea îngândurat, apăsat de această biruinţă prematură, repetînd faptul că nu îşi îndeplinise încă dezideratul principal: crearea Omului nou.
Corneliu Codreanu a fost singurul om politic român care a ştiut să moară pentru credinţele sale. El şi-a acceptat moartea cu seninătatea specifică martirilor primelor secole ale creştinismului. Nu a făcut nici un gest pentru a se salva, deşi avea deschise câteva oportunităţi de compromis. Gestul său a zguduit conştiinţele într-o ţară în care compromisul politic şi spiritul balcanic reprezentau nota obişnuită a societăţii.
Numai prin prezenţa unui har primit de dincolo de omenesc poate fi explicată carisma pe care o exercita asupra maselor largi. Era, aşa cum se spune, un manifest viu. Chiar şi atunci când, în batjocură, autorităţile îi aprobau întrunirile publice cu condiţia de a nu vorbi nimic, însăşi simpla sa prezenţă, de o frumuseţe ireală, îmbrăcat în costum naţional, călare pe un cal alb, era suficientă pentru a determina în sufletul ţăranilor adeziunea imediată la Legiunea sa.
După asasinarea lui Corneliu Codreanu, filosoful Emil Cioran scria, de la Paris: “de acum încolo, România va fi condusă de un mort…”
Dar poate cel mai important lucru pe care l-a adus Căpitanul în societatea românească, dincolo de sutele de tabere de muncă voluntară, dincolo de faptul că a întârziat instaurarea comunismului în România cu un sfert de veac, este acela de a fi dovedit că idealul creării unui Om nou nu este o utopie. Zecile de mii de legionari care au trecut prin închisorile carliste, antonesciene şi comuniste, prin modul lor ales de a se comporta în condiţiile cumplite din lagăre şi închispri, prin conduita morală de care au dat dovadă în condiţii aflate la limita existenţei, reprezintă cea mai bună dovadă.
Dar poate cel mai important lucru pe care l-a adus Căpitanul în societatea românească, dincolo de sutele de tabere de muncă voluntară, dincolo de faptul că a întârziat instaurarea comunismului în România cu un sfert de veac, este acela de a fi dovedit că idealul creării unui Om nou nu este o utopie. Zecile de mii de legionari care au trecut prin închisorile carliste, antonesciene şi comuniste, prin modul lor ales de a se comporta în condiţiile cumplite din lagăre şi închispri, prin conduita morală de care au dat dovadă în condiţii aflate la limita existenţei, reprezintă cea mai bună dovadă.
Iar în ceea ce priveşte perspectivele MIşcării Legionare în societatea românească a secolului XXI, e de ajuns să citim opera lui Corneliu Codreanu. Tot ceea ce descrie el în urmă cu 70 de ani, se repetă aidoma sub ochii noştri. Răspunsul îl găsim aşadar în aceste cărţi. Să le citim cu luare aminte!
Sergiu Lașcu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu