Fără doar şi poate, punctul culminant al naţionalismului românesc într-o formă politică a fost reprezentat de Legiunea “Arhanghelul Mihail”. Înfiinţată la 24 iunie 1927, la Iaşi, sub conducerea lui Corneliu Zelea Codreanu, pe atunci un tânăr student.
Omul care şi-a axat ideologia exclusivistă pe virtuţile ortodoxiei.
Exact! Cu timpul, Codreanu a devenit una dintre figurile emblematice ale scenei politice interbelice si ale luptei pentru românism, făcând din Legiunea “Arhanghelul Mihail” un crez al generaţiei studenţimii interbelice. Dacă la început Legiunea a fost o mişcare studenţească pur anticomunistă, cu timpul a căpătat şi o formă politică (Partidul Totul Pentru Ţară), detaşându- se în timp de celelalte partide prin devotamentul faţă de ideea naţională şi cea spirituală.
Ce a prevestit, sau ce predicţii au anticipat debutul Legiunii pe scena vieţii româneşti?
Începutul Legiunii a fost o perioadă ce a prevestit piedicile şi prigoanele ce urmau să marcheze drumul acesteia. O mână de tineri naţionalişti, cu credinţă nestrămutată în Dumnezeu, au părăsit Liga Apărării Naţional-Creştine, condusă de prof. A.C. Cuza, în vederea pornirii pe un nou drum. Un drum lung şi greu, dar care a stat tot timpul sub pavăza icoanei Arhanghelului Mihail. Un drum şi o luptă ce avea drept ţel final Învierea neamului românesc.
A. C. Cuza „profesorul românismului, cel mai mare noroc al nostru şi deci al românilor” cum îl socotea Corneliu Zelea Codreanu. Cum crezi dumneata om tânăr, că şi-a dorit Codreanu să crească tinerii din jurul său?
Codreanu nu a facut altceva decât să crească tineretul în spiritul naţionalist şi creştin, punând pe altarul patriei, soldaţi şi martiri. Codreanu însuşi, este pildă pentru legionari prin martirajul sau. Sterie Ciumeti, Ion Moţa, Vasile Marin, Corneliu Zelea Codreanu, legionarii asasinaţi la Râmnicu-Sărat, Braşov, Miercurea Ciuc, Jilava şi în alte judeţe în noaptea de 21-22 septembrie 1939, legionarii prigoniţi, torturaţi şi care au umplut temniţele în timpul dictaturii lui Carol al II-lea sau în timpul regimului antonescian. Mi-ar trebui pagini întregi pentru a enumera tinerii cei mai buni ai României care au murit cu seninătate pentru România.
Crezi dumneata că prigoana poate justifica fie şi o singură crimă?
Înţelegând prigoanele suferite de legionari, înţelegem “asasinatele politice” puse în cârca Legiunii de 70 de ani, căci între prigoane şi “crimele legionarilor” există o legătura de tip cauză-efect.
A fost sau nu Legiunea, o mişcare fascistă? Te întreb, nu pentru că eu n-aş ştii, ci pentru că dumneata eşti un legionar tânăr, ori cu tineri legionari nu am avut prilejul până acum să stau de vorbă.
Legiunea Arhanghelul Mihail nu a fost o mişcare fascistă sau care să vrea exterminarea oponenţilor.
I. G. Duca, Armand Călinescu?
Asasinatul lui I. G. Duca sau al lui Armand Călinescu nu au fost altceva decât un răspuns la măsurile abuzive, ilegale şi criminale ale lui Carol al II-lea.
Nu vreau să intrăm în detaliile asasinatelor politice şi cu atât mai puţin să le motivez , dar nici nu pot să nu amintesc pentru cititorii revistei noastre, că la 29 decembrie 1933 I. G. Duca, îşi luase oficial angajamentul de a extermina Mişcarea Legionară. Trecem la…cotidian?
Înainte de a trece la cotidian, este imperativ să menţionez martirajul legionarilor în puşcăriile comuniste: Aiud, Piteşti, Jilava, Târgu Ocna, Gherla, Botoşani etc., precum şi rezistenţa eroică din munţi, singurul pol de rezistenţă anticomunistă într-o perioadă în care tot mai mulţi români colaborau cu criminalul şi inumanul regim comunist, figura emblematică în acest sens fiind Ion Gavrilă Ogoranu.
Bădia Gavrilă, a fost eliberat în 1976, la intervenţia preşedintelui american Richard Nixon. Amintind acum de acest „voievod al rezistenţei româneşti” şi de toţi tinerii risipiţi pe obcinile demnităţii -legionari în majoritatea lor- încurajaţi în elanul îndârjirii de chiar conducerea Americii acelei vremi, mă gândesc cu neputinţa înţelegerii, la acel american de azi, Tony Judt, care critica Memorialul Sighet, sub cuvânt că acolo “legionarii, antonescieni şi antisemiţi sânt reciclaţi ca martiri ai prigoanei comuniste”.
Temniţele comuniste au scris cu sânge alte nume mari de legionari căzuţi pentru Hristos sau care au suferit cumplite torturi, precum Valeriu Gafencu, Radu Gyr, Ioan Ianolide, Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, Dumitru Bordeianu, Gheorghe Niţescu, Gheorghe Jimboiu, Părintele Justin Pârvu şi mulţi, mulţi, alţii…
Cum ţi se pare de aproape, România de azi?
După mai bine de 40 de ani de comunism, România se află în postura unui surd căruia în sfârşit i-a revenit auzul sau în postura unui orb care în sfârşit vede, cu menţiunea că în continuare, îi este restricţionat atât auzul cât şi văzul.
Vezi dumneata, n-ar fi rău dacă oamenii şi-ar aminti mai des, atenţionarea unui jurnalist evreu, Abbott Joseph Liebling, care spunea că, libertatea lumii, e în mâna celor care au tiparnita. Dar despre libertatea, în ţara ca un iarmaroc, altădată. Până atunci însă, din pricini de spaţiu alocat interviului nostru, te rog să ne apropiem de ’89.
Primii ani de după evenimentele din decembrie 1989 au stat sub semnul cenzurii naţionalismului şi a punerii de beţe în roate lui Horia Sima, care încerca cu ultimele puteri ale bătrâneţii reorganizarea legionară în ţară, toate acestea culminând cu scoaterea în prima linie a unor pseudo-naţionalişti şi securişti de primă mână, precum Vadim Tudor.
Nu sunt de acord cu tine, dar refuz să intru în polemică ştiind că „mai multe pielicele sunt de cârlani tineri în grindă, decât de oi bătrâne.” Totuşi, să consemnăm pentru echilibrul adevărului istoric, că în 1954, Congresul legionar de la Erding l-a decăzut pe Sima din orice funcţie în cadrul Mişcării. Revin; existaţi?
A fost nevoie de trecerea a 10 ani de democraţie – bună, rea, aşa cum a fost – pentru a prinde rădăcini o mişcare naţionalistă nouă, serioasă, şi care să nu fie condusă de indivizi dubioşi şi duplicitari. În anul 2000 ia fiinţă Asociaţia „Noua Dreaptă”, condusă până în prezent de tânărul avocat bucureştean, Tudor Ionescu.
Prin Noua Dreaptă, pot înţelege „Noua Legiune”?
Da, Noua Dreaptă nu a ezitat niciodată să îşi afirme apartenenţa la ideile legionare ale lui Corneliu Zelea Codreanu. Noua Dreaptă întruchipează o dreaptă naţională, socială şi creştină, situată pe o filiaţie neîntreruptă care începe cu Mihai Eminescu şi continuă cu Nicolae Paulescu, Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Corneliu Codreanu, Ion Moţa, Vasile Marin, Alexandru Cantacuzino, Mircea Eliade, Constantin Noica, Dumitru Stăniloae şi Horia Sima.
Nu ştiu cât de confortabil se simte Eminescu în vecinătatea lui Horia Sima, atenţie! nu am spus a lui Codreanu, dar alăturarea îţi aparţine şi invitat fiind…Apropo de proximitate, ce mişcări vă sunt apropiate pe eşicherul naţionalismului?
Mândră de trecut, dar cu privirile îndreptate spre viitor, Noua Dreaptă este singura mişcare de revigorare naţională şi creştină, de la acest început de mileniu, din România.
Mişcare nu partid?
Noua Dreaptă este o mişcare, nu un partid. Pentru noi, naţionaliştii de la Noua Dreaptă, criteriile si motivaţiile implicării noastre sunt foarte diferite de cele ale “omului partidelor”.
Adică?
Noi nu luptăm pentru avantaje materiale ci pentru o idee, nu luptăm pentru interese personale ci pentru pământul, tradiţiile şi familiile noastre. Prin tot ceea ce întreprindem dorim să contribuim la renaşterea identitară şi spirituală a românilor de pretutindeni.
Pe plan extern aţi găsit aliaţi?
Pe plan extern, Noua Dreaptă este membră a unei structuri europene numită Frontul Naţional European, singura entitate constituită la nivel european ce militează pentru combaterea crizei pe care o traversează Europa şi a presiunilor crescânde la care sunt supuse naţiunile şi statele naţionale suverane din partea forţelor Noii Ordini Mondiale.
Trecut aveţi şi încă ce trecut! Prezentul îl trăiţi cu un entuziasm definitoriu culorii cămăşii legionare, care simbolizează primăvara, renaşterea, natura înverzită, forţa, optimismul, tinereţea; într- un cuvânt, “primăvara neamului românesc” cum spunea Corneliu Zelea Codreanu în “Cărticica şefului de cuib”, dar viitorul?
Pentru viitor, pe termen scurt, Noua Dreaptă îşi propune crearea expresiei politice a mişcării noastre, denumită Partidul Naţionalist Român. Prin acest partid, încercăm să oferim o alternativă politică viabilă românilor, care de 21 de ani nu au avut de ales decât foşti securişti şi nomenclaturişti, membri în partide noi, frumoase şi cu o interfaţă democrată, dupa modelul lupul în blana de oaie. Practic, prin Partidul Naţionalist vom putea vorbi despre unul dintre foarte puţinele partide post decembriste care este format în majoritate din tineri şi care nu va avea ca membri persoane ce au activat politic înainte de 1989.
Cum ai vrea dumneata să încheiem această convorbire?
Închei cu dorinţa eroului legionar Ion Moţa de a avea ”O Românie ca soarele sfânt de pe cer!”
Interviu realizat de MAGAZIN CULTURAL-ISTORIC SI DE INFORMATIE – Revista a romanilor de pretutindeni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu